Sunt vinovată numai pentru ceea ce n-am făcut…

25 oct. 2009

[.........................................................................]

aici nu e vorba de ceea ce crezi, ci de ceea ce visezi

24 oct. 2009

Pentru ca eu sunt cea venerata si cea dispretuita

Eu sunt zeita frumusetii. Un zambet, si v-am omorat. Va pot avea pe toti, cati vreau, si imi place sa colectionez cat mai multi. Trofee, trofee, trofee…1, 2, 3…zeci!

Sunt nemiloasa si infometata. Va rup capetele si plec. Mii de barbati isi sucesc privirile spre mine, dar numai cei alesi au privilegiul de a ma cunoaste. Le ofer timp cat sa ma venereze…putin, sa nu-mi descopere defectele… Apoi cand lasa garda jos ii parasesc, si le sucesc mintile. Asta e placerea cea mai mare, sa vad cum se zbat, cum viseaza, cum ma implora si alerga infometati dupa mine. Nu pot si nici nu vreau sa-i hranesc...



E formata din aparente. E falsa, si goala. Ea e, regina, zeita frumusetii. Ii poate avea pe toti, fara masura si limite. O devoratoare a barbatilor, hoata de inimi. O maestra in arta seductiei. Le cunoaste secretele, autuurile, defectele. Le suceste mintile si ii lasa dezarmati. Singurul ei dusman este timpul. Devine vulnerabila cand vine vorba de trecere. Stie ca timpul ii va strege frumusetea, faima, succesul…ca o va detrona. Trebuie sa se preocupe mereu de trecerea lui, caci odata scapat secretele ii vor fi descoperite. La inceput barbatul de langa ea va fi speriat si ingrozit. Apoi, toti vor incepe sa-i descopere pacatele, si o vor arata cu degetul, o vor alunga.

Ea e femeia care ne-a vrajit. Priviti-o. E frumoasa, misterioasa, interesanta. Visul oricarui barbat. Acum incercati sa treceti dincolo de aparente, sa gasiti esenta… va-ti convins? Femeia aceasta n-are substanta… e lipsita de suflet, de sentimente, de trairi, de amintiri. Nu e nimic acolo. E goala. Niciun zambet, niciun gest. Nu clipeste cand o priviti, nu i se umezesc ochii cand o iubiti, nu va prinde de mana, nu va saruta lung si pasional. E un robot, iar gesturile ei sunt reci, seci, deprinderi formate odata cu experienta.

Sunt multe ca ea. Trebuie doar sa le recunoastem si sa ne ferim. Pentru ca eu, tu, el, noi, voi…toti avem nevoie de esenta.

11 oct. 2009

Pe drumuri de munte

















Soveja, 10 sept


[inchipuiti-va ca pozele pot relata intamplari...]

9 oct. 2009

Nocturn


Sta rezemata de perete si priveste strada. E o noapte alba, pustie. Fara masini, fara trecatori grabiti, incordati sau mahmuri. Doar luna, plina, si vantul ce imprastie fumul in intuneric, mai albastru si mai apasator ca niciodata. Albastru pentru ca e culoarea ei preferata, apasator pentru ca ii aminteste de el. I-a promis ca se va lasa, de dragul ei, de dragul lui. Pentru prima data e hotarata sa incalce promisiunile facute, sa treaca peste ce i-a fost interzis. Desi ametita, o incearca un zambet de stisfactie si usurare. Pima, a doua, a treia tigara...toate sunt amintirile lor, ce se vor uitate.

7 oct. 2009

Who cand say?

Lumea e plina de masti de sticla. Te uiti si nu le vezi. Mangai fata unei femei si nu simti masca de sticla. Se imbratiseaza doi amanti si nu simt unul la celalalt masca de sticla. Nu, aceste masti nu se vad. Dar opriti-va undeva, si tipati, cereti ajutor, amenintati. Imediat veti observa mastile de sticla. Fiecare isi vede de viata sa, sub clopotul sau de sticla.


Ma gandesc. Totul trece, asa cum a venit. Iubirea, prietenia, fericirea. Chiar si amintirile se sterg. De ce le mai primim daca nu le putem pastra? Pierdem familia, colegi, oameni dragi, simpli cunoscuti, ne uita sau ii uitam.
Sunt momente ca astea, cand nu dau 2 bani pe ceea ce credeam necesar. Vreau sa stau cat mai mult alaturi de familie, de prieteni, de oamenii din jur, alaturi de ceea ce-mi place si ce iubesc. Sa zambesc fara motiv si sa profit. Sa fiu lacoma, si sa va rapesc cat mai multa dragoste.

Suntem pe dos. Suntem ahtiati dupa tot ce reprezinta materialul. Suntem suciti si ignoranti si lasi. Cand ne indepartam prea mult, ne semnalizeaza. Lumina ne produce frica, iar frica ne obliga sa ne trezim. La asta ma refer. M-am trezit. Stiu ca nu va dura mult, din contra aproape ca imi doresc sa uit mai repede. Nu e deloc placut sa constientizezi ca n-ai nicio putere, ca totul e la intamplare si n-ai alta solutie decat sa accepti neprevazutul.
Oamenii se pierd. Tu, noi, voi, eu....toti vom disparea. Azi, maine, acum, in orice moment. O singura secunda si s-a dus naibii totul. Apoi vine altcineva si ne ia locul.

Cine hotaraste cand renunt? Cine hotaraste cand sunt pregatita? Cine hotaraste cand e momentul sa pierd pe cineva, sa ma indepartez, sa las prezentul in urma? Cine hotaraste cand urmeaza punct?


Poate ca si viata e asa. Mergem in cerc, in jurul unui punct pe care nu-l vedem si care totusi, poate, e aproape, foarte aproape.

video

Noi suntem un cantec nu credeti? Orice cantec are un sfarsit. Oricat ar fi de frumoasa o melodie, vine o clipa, cand ea e acoperita de tacere. Nu exista decat frumuseti trecatoare. Eterna e doar tacerea

6 oct. 2009




pentru mine. pentru toate femeile din mine.
pentru cea isterica, suparacioasa, nervoasa, insistenta. pentru cea indiferenta. pentru cea lipicioasa, simpatica, frumoasa, iubitoare, pentru cea romantica. pentru cea timida. pentru cea nebuna, indrazneata, impretineta. pentru cea obraznica, si vulgara. pentru cea delicata, feminina, senzuala, erotica. pentru cea dornica si nesatula. pentru cea aroganta si infumurata. pentru cea iertatoare. pentru cea copilaroasa, plangacioasa, naiva. pentru cea visatoare, tacuta. pentru cea schimbatoare. pentru cea stabila, luptatoare. pentru cea slaba, firava, transparenta. pentru cea enigmatica, mereu surprinzatoare. pentru cea deprimata, morocanoasa, pentru cea zgomotoasa. pentru cea fericita. pentru cea care iti zambeste mereu.
sunt eu de toate felurile...la timpul mai mult sau mai putin potrivit.

Tu, T

ar trebui sa existe un antidot pentru amintirile dureroase. as vrea sa iau o pastila si sa te uit. sa mi te sterg din memorie si retina sa-mi devina imuna in fata imaginii tale.

nu mai vreau sa ma invart in cerc. sa te uit pentru cateva zile, si la prima aparitie de-a ta sa o iau de la capat. stiu prea bine ca joci un rol. tu esti actorul principal. dragut, talentat, carismatic, politicos. iar ele, toate sunt spectatoarele lesinate dintr-o clipire de gene. in fiecare zi, iesi din casa si te urci pe scena. iti joci atat de bine rolul si pui atata daruire in imaginea ta, incat aproape ca pari adevarat. dar eu, eu care te analizez la rece, nu ma las convinsa. stiu ca va veni timpul cand scena nu te va mai atrage, iar publicul va fi plictisit de acelasi spectacol...cand vei tanji dupa o singura ea.

deocamdata, am sa-nvat sa ma apar. imi va lua ceva timp pana voi reusi sa fiu indiferenta, sau macar sa par. intai de toate va trebui sa cobor jos, in lumea reala, sa accept ca tu nu esti si nu vei fi niciodata pentru mine. apoi poate voi proceda ca de obicei si-mi voi ridica ziduri. imi voi impune sa te urasc, sa te dispretuiesc. ma voi minti ca tu nu meriti. ca-mi irosesc timpul, ca esti figurant, superficial, ignorant, idiot.

video


[pe cine mint? cat mi-ar placea sa-mi pierd octombrie cu figurantul de mana]

5 oct. 2009

despre ea

am iubit o curva. frumoasa, dar curva. delicata, dar curva. e greu sa recunosti una ca asta, dar da, femeia vietii mele a fost o curva. a venit, a futut, si a plecat.
m-a lasat cand ma asteptam mai putin. cand am inceput s-o iubesc mult, din ce in ce mai mult. cand am devenit dependent de ea. cand eram gata sa ma sacrific la cel mai mic gest al ei. cand m-am schimbat in barbatul pe care orice femeie si l-ar fi dorit. si ea...m-a acuzat ca am devenit idiot, imbecil si trist. ca nu o mai satisfac, ca nu o mai privesc, ca o plictisesc...m-a lasat sa dorm singur in patul in care o iubeam seara de seara, sa-mi beau singur cafeaua pe balcon fix in momnetul rasaritului. m-a lasat sa stau singur la masa, singur pe canapea la fim, singur in noptile albe, cu luna plina...
stiti ce fac acum. stau ca de obicei in varful patului si privesc luna. si-mi dau seama ca e in contrast cu viata mea. stralucitoare, regulata, plina...un cerc inchis.

expresiv

impulsiv, obesiv, convulsiv, depresiv, agresiv, excesiv, intensiv

video

despre el

-priveste-ma in ochi...
tacere.
-priveste-ma in ochi am spus. sterge-ti zambetul ala idiot si fi responsabila.
-esti imbecil. nu te privesc pentru ca mi-e greata sa-ti vad moaca de retardat. o sa plec cand o sa-mi vina cheful. acum lasa dramele si da-mi o tigara.
statea intinsa pe podea cu un nor de fum deasupra capului. el se afla nemiscat pe canapea, cu privirea indreptata in directia geamului.
-stii... a fost bine langa tine nu neg, dar m-am saturat. sunt o vaduva neagra. ma satur si plec. va ridic pe culmile cele mai inalte ale extazului, va sug seva si va parasesc.
sa-ti spun de ce te las. pentru ca m-ai plictisit...esti plitisitor. la inceput imi pareai interesant, sau macar faceai eforturi sa ma impresionezi. acum ai vazut ca te-am acceptat si ai lasat garda jos. dar doamne, doamne cat esti de banal. ma uit la tine cum stai incremenit pe marginea patului si privesti prin mine. pari dobitoc. ma enerveaza felul cum mesteci mancarea, cum iti bei berea si apoi te freci pe burta. felul in care iti aranjezi parul si mania ta de a-ti ordona hainele dupa culori.
nici macar la sex nu mai esti bun. nu te mai sinchiseti sa ma privesti in ochi. te saturi si apoi adormi ca porcul cu spatele intors spre mine. ma scoate din sarite vaicareala si momentele tale de isterie, din ce in ce mai dese in ultima vreme. nu ai chef de nimic, nici tigarile nu-ti mai plac. daca vreau sa fumez ma trimiti pe balcon si incepi sa strambi din nas. inainte aproape ca fumai si in timp ce mi-o trageai.
-si mai bine o iresponsabila, decat un inadecvat!
se ridica isi ia geanta si pleaca. zgomotul produs de tocurile ei pe scara blocului il trezeste.
-dracu sa te ia. curvo!

4 oct. 2009

Voi vorbi la prezent fiindca pentru noi , cei care umblam din loc in loc timpul nu exista - numai spatiul inseamna ceva. Am venit de foarte departe, unii spun ca din India, altii sustin ca originile noastre sunt in Egipt - sigur este ca ne ducem trecutul in spate ca si cum ar fi prezent. Iar persecutiile continua.

Nu m-au impresionat niciodata povestile puse pe seama poporului meu. Ne acuza de imperecherea necinstita dintre femeie si diavol. Spun ca unul dintre ai nostri a faurit cuiele cu care l-au tintuit pe Iisus pe cruce, ca mamele trebuie sa fie cu ochii-n patru cand trec caravanele noastre, fiindca furam copii ca sa-i facem robii nostri.

Eu stiu ca toate astea sunt legende, etichete care ni s-au aplicat din generatie in generatie. Tecerea timpului nu le-a facut uitate, si probabil ca ne vor urmari secole intregi. Ma mira faptul ca desi lumea a evoluat atat de mult, prejudecatile au ramas neschimbate. Nu e nimic verosimil in modul in care ne privesc ceilalti. Nu ne pot compara la infinit cu stra-stra-stramosii nostri. Fiecare existenta e diferita, iar raul se gaseste chiar si in mijlocul paradisului, caci altfel azi nu am mai fi existat...

Daca am apreciat ceva cu adevarat, acelea mi-au fost originile. Am respectat cu strictete fiecare regula si mi-am aparat cu indarjire poporul. Am indurat orice privire dusmanoasa si plina de rautate, fiecare jignire si umilinta, toata huiduielile si pietrele cu care eram fugarita.

Am vrut sa pastrez vii obiceiurile si m-am resemnat destinului. Inca de mica tata m-a promis unui tigan cu 10 ani mai in varsta ca mine. Iar eu am asteptat cu sfintenie varsta cand aveam sa implinesc 16 ani si sa inchei angajamentul. Aici s-a produs ruptura. In aceea zi l-am intalnit pe Victor. El era un gaje, iar eu o tiganca. El era barbatul pe care il iubeam, iar eu nu avem voie sa ma apropii la mai putin de 5 metri de el. V-am spus ca am tinut intotdeauna la obligatiile mele, insa nu am putut rezista tentatiei varstei, si mai ales baiatului de care ma indragostisem. L-am intalnit pe camp. Avea un apaart de fotografiat si nu a avut nicio retinere in a-mi imortaliza prezenta. M-am comportat natural si l-am privit drept in ochi. Pentru prima data am inteles ce inseamna respectul din partea unui strain. I-am vazut privirea plina de incantare si admiratie, si simteam nevoia sa plang isteric si sa-i caut bratele. Insa am invatat cum sa ma stapanesc si sa fiu demna. I-am zambit cald si am facut cunostinta. Ceea ce a urmat a fost adevarata mea viata...scurta, dar intensa in trairi. Nu a existat niciun scandal, nicio fuga, n-am fost alungata din satra, judecata, sau pedepsita de bulibasa, asa cum li se intampla prin carti sau prin filme, fetelor cu aceiasi poveste ca a mea.

Nu stiu daca am fost vrednica, lasa, matura sau nechibzuita...dar am lasat ce era mai important. Am renuntat la dragoste...si nu am primit decat nefericire... El a ajuns sa ma dispertuiasca, si a plecat numai ca sa ma uite, ai mei ma banuiau si ma priveau cu ochi neincrezatori, sotul meu a aflat in noaptea nuntii ca nu mai eram virgina, si acum stiu ca m-a iubit prea mult, pastrand secretul. Meritam sa fiu pedepsita...poate ca ar fi fost mai usor sa ma pedepseasca el sau ceilalti, decat viata. Poate ca m-ar fi gonit cu totii si atunci as fi putut sa-l gasesc pe Victor. Sau poate ca mi-am meritat singuratatea...

1 oct. 2009

La poarta celor care dorm


Vezi poarta-aceasta verde?

E poarta mea...

De vrei

Sa-nveti si tu povestea aleilor de tei

Sub care zac tacute parerile de rau,

Opreste-te la poarta si bate de trei ori...

...............................................................

Si teii, ce parfum...

De sanuri decoltate imprastie pe-alee

Or, tu nu cunosti parfumuri de carne de femeie.

Nu?

Parc-ai fi in parcul vreunui castel regesc

In care se serbeaza orgiile de seara

Cei morti sunt inauntru, iar vii sunt pe-afara!...

Pe cati grabiti ca tine nu i-a oprit din drum

Gradina mea!...

Priveste-i aleile de-aproape

Nu flori, ci ochi...

Priveste-i...