Sunt vinovată numai pentru ceea ce n-am făcut…

23 iun. 2010

Nu!

Nu vreau sa-mi mai sacrific iubirea. Nu vreau sa mai sacrific nimic. Nu vreau sa-ti fiu prietena. Nu vreau sa-ti fiu aproape decat la rau. Nu vreau sa vii sa-mi vorbesti despre ea, sa-ti imparti fericirea cu mine. Daca nu sunt eu cea care te face fericit nu mai vreau nimic. Nu vreau sa te felicit pentru faptul ca in sfarsit ai reusit sa o "cuceresti". Nu fi las, tu n-ai facut nimic. Ai asteptat-o in tot acest timp, timp in care eu n-am fost decat nisipul din clepsidra. Eu am mascat trecerea timpului. Ai uitat ce asteptai, te-ai concentrat doar asupra nisipului. Nu voiai decat sa se scurga. Si acum ca n-a mai ramas nimic, vei pastra clepsidra. O vei pastra asa cum pastrezi un prieten din copilarie, uitat undeva intr-un colt al sufletului. Ei bine eu nu vreau sa fiu pusa la pastrare. Nu vreau sa fiu acolo, si nici sa va vad. Nu vreau sa te vad la picioarele ei, nu vreau sa te vad implorand iubire. Nu pot alege pentru tine, insa eu sunt libera. Eu te-as putea iubi. As putea...
Eu nu sunt o simpla clepsidra, un obiect pe care sa il poti muta de colo-colo. Nu ma poti rasturna de cate ori ai chef...
Daca ai sparge sticla si nisipul s-ar imprastia.... atunci te-as putea iubi...

Nu fi prostut, timpul nu inseamna timp, nisipul e iubire. Nu poti sa vezi nimic? Chiar nu-ti dai seama? Sticla ascunde comori. Sticla e transparenta, trebuie doar sa stii s-o privesti...

14 iun. 2010


Iubirea e simpla, oamenii o incurca. Cred ca oamenilor le este frica sa iubeasca, sa se lase descoperiti. In iubire, ratiunea nu-si are locul. Daca nu ai ratiune nu esti un om complet, esti un nebun. Sa innebunim cu totii!

- Am sa-ti spun o poveste. Un mare vrajitor, vrand sa distruga un regat, a turnat o bautura vrajita in putul de unde beau toti locuitorii lui. Oricine bea din apa aceea innebunea. A doua zi de dimineata, a baut din ea toata populatia si toti si-au pierdut mintile, afara de rege, care avea un put doar pentru el si pentru familia lui, la care vrajitorul nu putea sa ajunga. Alarmat, regele a incercat sa tina in frau poporul, luand o serie de masuri de siguranta si de sanatate publica: dar politaii si inspectorii bausera si ei din apa otravita si socoteau ca deciziile regelui erau o absurditate, hotarand sa  nu le respecte cu niciun chip.
Disperat, regele a fost de acord sa abdice, dar regina l-a oprit, zicand: Sa mergem acum si noi pana la fantana si sa bem din ea. Astfel vom fi si noi la fel ca ei.
Zis si facut: regele si regina au baut din apa nebuniei si tara a trait mai departe in pace, desi locuitorii ei se comportau in chip foarte diferit de vecinii lor.
Oameni care au baut din acelasi put…

Poti sa ma judeci, sau nu, dar niciodata nu mi-am spovedit iubirea. Poti sa ma crezi, ori nu, dar te-am iubit. Vezi, am avut dreptate, ramas bun... Aici a fost punctul in care ne-am despartit, si acela a fost modul meu de a-mi lua la revedere. Am sters toate regretele. Am facut tot ce s-a putut face, ti-am lasat semne pretutindeni. Spune-mi, nu le-ai vazut sau nu ai vrut sa le vezi?
Poate ca am gresit, poate ar fi trebuit sa te las pe tine sa decizi, dar am stiut ca nu exista decat un drum. Separati sau impreuna. Am stiut ca la capatul lui, ne despartim. Am stiut, si n-am vrut sa accept. Am crezut ca se va deschide inca o portita, si inca una, si inca una....pana cand?
Am avut dreptate. Nu mi-am rostit iubirea, dar ti-am pus-o pe tava. Cred ca nici macar nu ti-a pasat. Aveam nevoie de intrebari nu de povesti.

Am crezut ca odata cu timpul te voi uita. M-am inselat. Lipsa iti alimenteaza prezenta. Esti mereu cu mine, indiferent de ce fac, sau de locul in care ma aflu. Numeste-o iubire, numeste-o obsesie, nu-mi pasa. Nu vreau decat s-o vezi. Nu vreau decat sa recunosti ca te mai poate iubi si altcineva in afara de ea. Ti-am spus odata ca ascund comori, poate ca nu am glumit. Poate ca nici nai nevoie de harta, daca ai avea putin curaj…

Imi reprosezi ca stau si astept. Daca fac “fapte marete” nu ma recunosti. A fost maret, sau a fost slabiciune? Las asta la alegerea ta. Pentru mine a fost esential, a fost ca o ultima impartasanie. Aveam nevoie de ea ca sa ma pot desprinde. M-am desprins sau inca ma aflu intre lumi? Infernul nu e jos, infernul e aici. Infernul e sa te stiu inaccesibil.

Poate ca nu stim sa iubim. Poate ca avem nevoie de persoane diferite sa  ne invete. Voi fi invatat si ma voi fi intors. Mereu ma voi intoarce la tine.

Un nume a inceput sa mi se plimbe prin minte, prin suflet, pe buze. Un singur nume, al lui. Nu, nu stiu ce s-a intamplat. Poate ca stie el. El stie tot...

5 iun. 2010

Remember me


E noapte. Cateva luminite se strecoara curajoase printre jaluzelele dese si-ti lumineaza chipul. Farurile masinilor ce trec usor sau grabite. Suntem in New York la ultimul etaj al unui bloc. Nu ne aflam nici in centru, nici la periferie. Suntem exact unde ne este locul. Sunt exact unde trebuie sa fiu. Langa tine. Vreau sa fii langa mine.

Aseara te-am privit toata noaptea dormind. Nu ma puteam dezlipi de chipul tau. Dimineata m-ai trezit cu acorduri de chitara si clatite. Asta e viata perfecta, si fiecare om ar trebui sa aiba sansa s-o gaseasca.

Tu m-ai gasit primul. N-am vrut sa te vad. Imi pareai arogant si ciudat. Nu esti ciudat, esti special. Ma iubesti. Ai insistat si mi-ai aratat ce ai acolo. Mi-ai aratat cine esti si cum traiesti. M-ai lasat sa descopar pana si povestile ce le tineai bine ascunse. M-ai adus in viata ta, in apartamentul tau. Mi-ai oferit din toate o jumatate. Apartamentul nostru, locul nostru, are o viata. Camerele sunt vechi si pline de chestii nefolositoare, dar in asta consta frumusetea. Orice spatiu inchis si incarcat m-ar apasa, dar aici toate fac parte din mine.
Ma simt ca intr-o biblioteca, caci la tine toate spun povesti. Peretii, fotoliile, scaunele, masa, canapeaua, patul, rafturile indesate cu carti. Ai foarte multe carti. Fetelor le plac chestiile siropoase, iar tu imi spui ca n-ai mai citit nimanui pana acum. Poate ca esti putin ciudat.

Dupa-amiaza ne-am petrecut-o pe acoperis. "Citeste-mi ceva", ti-am spus. "Te rog, citeste-mi ceva". Ai inceput sa-mi reciti "Te iubesc, iar dragostea pe care ti-o port transforma orice alta viata in minciuna". Te-am crezut.

Ne iubim mult. Facem sex in fiecare zi, facem sex de doua ori pe noapte. Ne-am iubit in fiecare coltisor al acestor camere.
"Promite-mi ca nu vom pleca niciodata de aici. Promite-mi ca apartamentul asta nu va mai apartine niciodata, nimanui. Aici e viata noastra, iar viata ne apartine. Poate ca odata cu timpul majoritatea isi doresc schimbari. Poate ca toti cauta conditii mai bune. Eu nu, eu sunt altfel, noi suntem altfel. Ce am aici e perfect si nu vreau sa se schimbe nicicand".
"Promit ca am sa te iubesc. Promit ca nu o sa se schimbe nimic. Peste 10, 20, 50 de ani vom fi tot aici. Vom face sex la fel de des, vom manca aceleasi clatite, iti voi canta in aceleasi dimineti, si ne vom bea la fel cafeaua pe balcon, vom admira acelasi apus de pe acoperis, si vei trage la fel de disperata dupa lumina, de aceleasi jaluzele. Te iubesc, iar asta nu se va schimba".

Mi-ai promis, dar nu ai avut de ales. Pentru prima oara ai promis si nu te-ai tinut de cuvant. M-as incuia in aceste camere, asa cum m-ai incuiat tu ,de la inceput, in suflet. Stiu, am vrut sa raman aici pentru totdeauna, dar am vrut alaturi de tine. Acum aproape ca nu mai pot respira, iar peretii spun povesti mult prea dureroase.

Amprentele nu raman imprimante in viata noastra. Asta e adevarat pentru toata lumea.
Atunci de ce nu pot ramane aici? Mi-e aproape imposibil, dar trebuie sa plec. Trebuie sa te incui si sa arunc cheia aici, unde stiu ca nu ma mai intorc...

4 iun. 2010


Esti sangele meu. Cand ma uit in oglinda, nu chipul meu e cel pe care-l vad. Trupul tau de doua ori. O data tu, o data eu. De unde pot sti care esti tu si care sunt eu?



Chipul tau ma strapunge. Ma face ciur. In gauri indes aschii de speranta, dar speranta nu ma vindeca. Sa-mi indes bine in ochi uitarea, in ochii slabiti de atata uitat?

N-am indraznit sa te iau in stapanire eu, dar am vrut sa ma iei in stapanire tu...