Sunt vinovată numai pentru ceea ce n-am făcut…

14 iun. 2010


Iubirea e simpla, oamenii o incurca. Cred ca oamenilor le este frica sa iubeasca, sa se lase descoperiti. In iubire, ratiunea nu-si are locul. Daca nu ai ratiune nu esti un om complet, esti un nebun. Sa innebunim cu totii!

- Am sa-ti spun o poveste. Un mare vrajitor, vrand sa distruga un regat, a turnat o bautura vrajita in putul de unde beau toti locuitorii lui. Oricine bea din apa aceea innebunea. A doua zi de dimineata, a baut din ea toata populatia si toti si-au pierdut mintile, afara de rege, care avea un put doar pentru el si pentru familia lui, la care vrajitorul nu putea sa ajunga. Alarmat, regele a incercat sa tina in frau poporul, luand o serie de masuri de siguranta si de sanatate publica: dar politaii si inspectorii bausera si ei din apa otravita si socoteau ca deciziile regelui erau o absurditate, hotarand sa  nu le respecte cu niciun chip.
Disperat, regele a fost de acord sa abdice, dar regina l-a oprit, zicand: Sa mergem acum si noi pana la fantana si sa bem din ea. Astfel vom fi si noi la fel ca ei.
Zis si facut: regele si regina au baut din apa nebuniei si tara a trait mai departe in pace, desi locuitorii ei se comportau in chip foarte diferit de vecinii lor.
Oameni care au baut din acelasi put…

Poti sa ma judeci, sau nu, dar niciodata nu mi-am spovedit iubirea. Poti sa ma crezi, ori nu, dar te-am iubit. Vezi, am avut dreptate, ramas bun... Aici a fost punctul in care ne-am despartit, si acela a fost modul meu de a-mi lua la revedere. Am sters toate regretele. Am facut tot ce s-a putut face, ti-am lasat semne pretutindeni. Spune-mi, nu le-ai vazut sau nu ai vrut sa le vezi?
Poate ca am gresit, poate ar fi trebuit sa te las pe tine sa decizi, dar am stiut ca nu exista decat un drum. Separati sau impreuna. Am stiut ca la capatul lui, ne despartim. Am stiut, si n-am vrut sa accept. Am crezut ca se va deschide inca o portita, si inca una, si inca una....pana cand?
Am avut dreptate. Nu mi-am rostit iubirea, dar ti-am pus-o pe tava. Cred ca nici macar nu ti-a pasat. Aveam nevoie de intrebari nu de povesti.

Am crezut ca odata cu timpul te voi uita. M-am inselat. Lipsa iti alimenteaza prezenta. Esti mereu cu mine, indiferent de ce fac, sau de locul in care ma aflu. Numeste-o iubire, numeste-o obsesie, nu-mi pasa. Nu vreau decat s-o vezi. Nu vreau decat sa recunosti ca te mai poate iubi si altcineva in afara de ea. Ti-am spus odata ca ascund comori, poate ca nu am glumit. Poate ca nici nai nevoie de harta, daca ai avea putin curaj…

Imi reprosezi ca stau si astept. Daca fac “fapte marete” nu ma recunosti. A fost maret, sau a fost slabiciune? Las asta la alegerea ta. Pentru mine a fost esential, a fost ca o ultima impartasanie. Aveam nevoie de ea ca sa ma pot desprinde. M-am desprins sau inca ma aflu intre lumi? Infernul nu e jos, infernul e aici. Infernul e sa te stiu inaccesibil.

Poate ca nu stim sa iubim. Poate ca avem nevoie de persoane diferite sa  ne invete. Voi fi invatat si ma voi fi intors. Mereu ma voi intoarce la tine.

Un nume a inceput sa mi se plimbe prin minte, prin suflet, pe buze. Un singur nume, al lui. Nu, nu stiu ce s-a intamplat. Poate ca stie el. El stie tot...

4 comentarii:

  1. De multe ori am asemanat dragostea cu o nebunie psoudo-controlata si mereu am ajuns la concluzia ca mai bine ar fi daca dragostea am asemanao cu singura realitate valida ... suna al naiba de idilic, poate ca si este, dar in momentul asta, asta cred, insa nimic nu este etern in lumea asta...

    RăspundețiȘtergere
  2. Pf de multe ori ma regasesc in ce scrii tu.De multe ori sau poate chiar mereu.

    RăspundețiȘtergere
  3. Desenul este prima mea pasiune, inca de cand eram mic, multumsc pentru aprecieri. Dar si tu esti foarte talentata la scris iar aici nu cred ca ma poate contrazice nimeni

    RăspundețiȘtergere