Mi s-ar putea intampla sa cunosc o femeie de mai multa vreme, dar abia intr-un anume moment s-o VAD. Poate ca, simtindu-i parfumul discret si vazandu-i mainile frumoase, as privi-o in ochi fara vorbe, pana m-ar intreba ce-i cu mine. Poate ca de la glezna ei as incepe o poveste care s-ar infinge in suflet.

Cand plange o femeie, nu intotdeauna un barbat e de vina, dar el e mereu una din lacrimi(alba sau neagra)...

Sa explice cineva cum se naste dragostea! Sa explice cineva ce-i aia simplitatea unei priviri din care afli tot si sa indrazneasca oricine sa-mi argumenteze de ce se duc naibii, dupa o vreme, atatea povesti senzationale de iubire...

Locuiesc vis-a-vis. Te vad in fiecare dimineata gol, cu ferestrele larg deschise. Nu ma arat, caci asta te-ar face sa zambesti. Te studiez. Numar femeile pe care le porti seara si le incercuiesc pe cele care si-au castigat dreptul sa deschida fereastra dimineata.
Iti stiu chipul speriat cand esti singur, si te-am vazut de atatea ori plangand dupa ce-ai umilit o femeie care tocmai a plecat. Ti-am vazut toate mastile, caci intr-o zi ai lasat ferestrele deschise si la pod.
Trebuie sa urci in fiecare zi trepele aceala, singur, ca sa-ti alegi cine vrei sa fii. Cred ca doar in 3 zile din ultimul an ai trait fara nicio masca. Si atunci iti venea mereu in vizita aceeasi femeie. Doar atunci inchideia ferestrele. Toate. Si trageai perdelele. Toate. Si plecau. Toate celelalte. Intra cu spatele drest la tine, dar iesea fugarita de cat de tare te-ar fi iubit daca nu te-ar fi stiut atat de bine...atat de rau,defapt.
Nu iubi. Asteapta sa vin sa-ti fac curatenie.

Fmeia mea insa va trebui sa fie perfecta pentru mine, nu in frumusete, ci in feminitatea ei deplina.
Daca nu mi-ar cere nimic, i-as da tot ce nici eu n-am crezut ca sunt in stare...
Daca in sufletul ei ar fi cel mai frumos, n-as mai pleca niciodata de-acolo...

Nu ne-am sarutat, am incremenit amandoi cu lacrima aia la mijloc, cu ochii deschisi si mirati.
Stiu ca am facut ceva ciudat, ceva interzis, ceva de nepovestit si, poate, de neiertat - ne-am iubit ca sa ne treaca dorul de oamenii pe care-i iubeam cu adevarat.
Il privesc peste umar si-i multumesc. Si el a sters toate urmele...

Sa ne miram impreuna de ceea ce am putea fi, daca n-am fi ceea ce parem sa fim... Pana si la teatru actorii au o zi in care nu joaca - luni e ziua cand sunt oameni obisnuiti, nu joaca pe nimeni, nu imbraca niciun costum, nu pleaca in nicio epoca. In restul timpului, sunt regi, bufoni, Olivia si Viola, Malvolio, tu, nebunul, eu si orice se mai intampla sa traiasca pe pamant.


Niste raspunsuri, Mihaela Radulescu, dupa parerea mea departe de a se numi scriitor. Un model de urmat, poate, o femeie puternica si plina de senzulitate, sigur, poate demna de admirat. Mi-a placut totusi cartea, ca intreg, m-a destins, iar unele povestiri chiar mi-au atras atentia.