Sta rezemata de perete si priveste strada. E o noapte alba, pustie. Fara masini, fara trecatori grabiti, incordati sau mahmuri. Doar luna, plina, si vantul ce imprastie fumul in intuneric, mai albastru si mai apasator ca niciodata. Albastru pentru ca e culoarea ei preferata, apasator pentru ca ii aminteste de el. I-a promis ca se va lasa, de dragul ei, de dragul lui. Pentru prima data e hotarata sa incalce promisiunile facute, sa treaca peste ce i-a fost interzis. Desi ametita, o incearca un zambet de stisfactie si usurare. Pima, a doua, a treia tigara...toate sunt amintirile lor, ce se vor uitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu