nimic nu mi-a adus aminte de copilarie....ca iarna de afara.... privesc prin geamul aburit fulgii cum se pierd aproape de pamant. in 3 ore nu se mai vede nimic, nicio urma, niciun pas, totul e spalat, purificat. nu a mai ramas nimic patat, murdar. stiu ca asa e si cu sufletul oamenilor. as zice ca zapada se asterne in fiecare din noi. nu-mi misc privirea de frica sa nu stric magia, si aprope ca-mi tin respiratia. s-a facut noapte. acum pot sa aud lemnele trosnind in soba bunicii si povestile soptite de ea inainte sa adorm. gata, se asterne linistea, si totul incremeneste intr-o pace perfecta. odata cu somnul ma curpinde si gandul la gustul ceaiului de dimineata....scortisoara si rom...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu