Sunt vinovată numai pentru ceea ce n-am făcut…

12 feb. 2010

ma intreb... ce urmeaza?
cat mai dureaza?
pana cand? nu ca ar fi fericire.
e echilibru.
oare merita vreun sacrificiu?
nu ca astept rasplata. doar sa primesc in schimb aceleasi lucruri.
astept.
mai dureaza putin sau mult pana cand isi vor da in petic?
odata si-o odata o vor face....viata trece, roata se invarte.
toti o facem. involuntar...sau nu...
si timpul trece.
si greselile marunte se uita.
si oamenii o iau de la capat. si construiesc ce-au darmat. si mereu folosesc aceleasi materiale.
si se cunosc. se potrivesc. se dezamagesc.
se pretuiesc, se dispretuiesc. se iubesc, se urasc.
se imprietenesc. sunt prieteni. uita sa fie prieteni.
oricata vointa ar exista greselile mari nu pot fi uitate. nici de o parte nici de alta.
si firul se rupe.
si timpul trece.
si lumea nu sta in loc.
totul continua. altfel, in alte parti, cu alti oameni. niciodata la fel.




nu vreau sa se sesizeze nimeni. am incetat sa cred in prietenie. e prea mare cuvantul. cred doar in prezent. cred doar in persoana de langa.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu