Sunt vinovată numai pentru ceea ce n-am făcut…

13 iul. 2009

Faţă în faţă


Da. Mi-e frică de moarte şi de tot ce duce la ea. Mai mult de moartea celor din jurul meu decât de a mea. Pentru că moartea paralizează sufletul şi ucide frumosul. Pentru că nu poţi simţi altceva decât tristeţe, adăncă, fără fund. E ca şi cum ai cădea într-o prăpastie, şi ai zace acolo ore în şir până când cineva te va salva. Numai ca în loc de trup ai avea sufletul plin de răni.
“Moartea e un fenomen simplu în natură, numai oamenii îl fac înspăimântător”… poate fi simplu uneori... pentru un bătrân care şi-a trăit viaţa împăcat cu sine şi cu lumea, şi acum tânjeşte după liniştea veşnică. Dar pentru cei care rămân în urmă nu e deloc simplu şi banal…nimeni în afară de bătrân nu poate înţelege că moartea face parte din viaţă…
De ce ne mai naştem dacă trebuie să murim?? Pentru a evolua spiritual spune religia. Chiar şi aşa oamenii sunt furioşi, speriaţi şi îndureraţi atunci când pierd pe cineva.Defapt nu concepem moartea în vieţile noastre pentru că ne obişnuim atât de mult cu prezenţa celor din jur astfel încât atunci când dispar iau cu ei o parte din noi şi ne lasă cu o teamă ce nu poate fi întrecută de niciun rău.

Dar dacă rolul ei în vieţile noastre e să ne amintească că la un moment dat o să ne vină şi nouă rândul?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu