Tu nu ai talent. Te-am rugat intr-o seara sa-mi dai contur. Trebuia sa ma cauti prin minte si suflet, sa ma pictezi in toate culorile, sa devin nefolosita. Vroiam sa ma reinventez pentru tine. La inceput ai fost retinut, apoi mana a inceput sa-ti alunece libera, fara precautii si, cand am crezut ca voi lua o alta forma, ai impietrit. Te-ai impotmolit la mal…Mi-ai spus ca nu poti, ti-a fost furata linistea, iar un artist nu poate crea fara ea…Si ai plecat s-o cauti.

Acum eu sunt cea care cauta tacerea. Au trecut clipele cand imi erai indispensabil. E bine asa...impacata cu mine. Nu cred ca as putea trai altfel. Credeam ca am nevoie de devotamentul si talentul tau...si am ajuns o caricatura, o mazgaleala in mana unui copil nebun.

Poate iti meriti pedeapsa, poate ai fost un pictor prost. Eu voi lua o alta foaie si voi deveni albastra.