A fost odata...

M-am trezit azi cu cheful de a scrie ceva. Am luat o carte si am deschis pe rand pagini, la intamplare. Asa au aparut pe hartie cuvintele clipe, libertate, ganduri, prieteni, inchisoare, secret, panza de paianjen, tavan, inalt, exilat. Am scris si eu cam tot ce mi-a venit in minte....take a look si vedeti ce-a iesit.

Aici, clipele nu zboara, ele stau mai mult decat ai vrea tu, si se incapataneaza sa-ti tina companie. Panza de paianjen din coltul camerei si picaturile ce se preling de pe peretii mucegaiti, iti reinoiesc constant memoria, amintindu-ti unde te afli....picaturile astea sunt mai grele decat lacrimile ce iti uda salteaua gaurita in fiecare noapte.

Aici, prieteni nu exista, fiecare e pe cont propriu. Nu-ti raman decat gandurile ce se inalta dincolo de tavanul inchisorii si tanjesc spre libertate. Da, inchisoarea, un loc crud care nu iarta pe nimeni, mai rau decat insasi iadul, gandesc cei de aici, si in care libertatea e subiect tabu.

El si-a acceptat destinul inca de mult, iar acum este considerat un norocos, putini sunt cei ce reusessc asta. Vorbim aici de oameni nevinovati, ce au fost exilati cu nepasare de societate, si trimisi intr-un loc in care secretele isi au propriul glas.