ceea ce vezi e cliseu

imi pare rau,
trebuia sa-ti fi spus

caci te-am iubit....

de ce vorbesti la trecut, cand stii ca inca se afla acolo?
sunt in razboi. sunt singurul soldat de pe front. nici macar nu am cu cine lupta.
de partea cui ma aflu? memoria imi acuza inima.

de ce nu il dai afara? de ce nu il uiti? ai fost o proasta, nu trebuia sa-l visezi, trebuia sa-l iubesti!

trebuia, trebuia, trebuia... ce stii tu despre "a simti". ma acuzi de lasitate, ma acuzi ca mi-e teama si razi de mine. inca se mai vad cicatricile...
nu stii decat sa dai ordine, nu faci decat sa distrugi totul. uita-te la ea. la prima vedere ai spune ca e in regula, dar nimeni nu stie ce e inauntru. bucati, atat. pasaje frumoase, placute, suprafata... nici ea nu mai stie ce ascunde. in fiecare zi ii tipam in ureche. inainte vorbeam in soapta, ne intelegeam, ne completam. acum o zapacim, si nu mai intelege nimic. nu mai stie ce sa faca. ce-ar fi sa tacem o vreme, s-o lasam pe ea sa aleaga.

spui ca e vina mea? ca stau toata ziua pe capul ei. ca n-o mai las in pace, ca n-o mai lasam singura. ca ii rapesc curajul, ii tai orice avant. nu, nu eu o opresc. asta e ea. mult prea rationala, are nevoie de mine. daca dispar, se va simti speriata.

sa o lasam. ne ascundem pentru cateva clipe si o urmarim. daca greseste, revenim. acum taci. anticipez alegerea.

nu vreau sa-mi dezamagesc inima, insa am ales sa te uit. iti jur ca te scot afara. oricat ar dura. am rabdare. ma lepad de tine, te gonesc, incet-incet. chiar daca te incapatanezi sa revii. nu faci decat sa ma chinui. chiar daca nu-mi pot stapani gandurile, macar cuvintele. de azi sunt amnezica! cine e el? nu, nu-l recunosc, n-a mai trecut pe aici....

dar ceea ce simt e veritabil...