Cand nu mai aveam nimic de pierdut, am primit totul. Cand am incetat a fi cine eram, m-am gasit pe mine insami.
Cand am cunoscut umilinta si supunerea totala, am devenit libera. Nu stiu daca sunt bolnava, daca totul n-a fost decat un vis sau daca se va intampla o singura data. Stiu ca pot sa traiesc fara asta, dar mi-ar placea sa-l intalnesc din nou, sa repet experienta, sa merg mai departe decat am fost.
Cand ne intalnim cu cineva si ne indragostim, avem impresia ca intreg universul este de acord; azi am vazut ca asa ceva s-a petrecut cu apusul de soare. Cu toate acestea, daca ceva e gresit, nimic nu ramane! Nici starcii, nici muzica din departare, nici savoarea buzelor lui. Cum de poate disparea atat de repede frumusetea care se afla acolo acum cateva minute?
Viata este foarte rapida; ii face pe oameni sa treaca de la cer la infern in cateva secunde.
"Viata este foarte rapida; ii face pe oameni sa treaca de la cer la infern in cateva secunde."
RăspundețiȘtergereDe la cer la infern,de la infern la cer si tot asa,pana ne ameteste de tot.
Nimic nu rămâne, este adevărat; oamenii pleacă, sentimentele se schimbă, sufletul nostru e într-o continuă transformare. Nu putem decât să luăm frânturi din tot şi să le adaptăm inimii noastre. Amintiri, fericire, suferiţă, alegeri...din toate acestea luăm câte o bucăţică ce pusă laolaltă cu celelalte, ne dă individualitate.
RăspundețiȘtergereTe pup!