purgatoriu

pustiu ai lasat in urma. pustiu in inima si in camera. in camera inimii... o camera intunecata, pe pamantul careia s-au lasat negurile uitarii. in acea camera le-ai rascolit pe toate cu plecarea ta, dar cel mai mult ai rascolit-o pe ea.
sta intr-un colt cu mainile la ochi. nu vrea sa accepte ruptura. ea inca sta acolo si asteapta sa revii. sta si coase la panza asteptarii, fara sa stie isi dilata chinul.
nu mai coase, se pare ca e destula. o ia si isi infasoara trupul. numai ochii ii lasa liberi. ochii vad tot. chiar daca nu accepta ei vad.
acum priveste. nu mai sta ca in trecut, cu mainile zid. ii lasa sa vada si sa redescopere totul. lucrurile care au fost candva ale lor, au acum, culori sterse, peste care s-a asternut panza paianjenilor. panza despartirii. ii e frica sa puna mana. vrea sa-si curete camera, dar nu poate sa atinga panza. lacrimile o vor topi, se aude dintr-un colt. nu poate zari nimic prin fumul albicios, dar stie ca-i singura dezlegare. va plange, nu va fi greu. oricum odata si-o data trebuiau sa vina si lacrimile...
acum insa va fi puternica. va fi puternica si se va ridica. deja e in picioare. nu i-a fost greu deloc. greu ii va fi sa paseasca singura. trebuie sa invete sa-si tina echilibrul. face pasi mici si ezitanti, caci inca nu e obisnuita. intinde mana dupa masa din fata ferestrei. pe masa aceea isi beau cafeaua, se jucau, mancau, scriau, se iubeau...
o lasa in urma, si se indreapta acum spre fotoliu. fotoliul lui, in care ea nu s-a asezat niciodata. pe fotoliul acela statea el gol, si o privea intinsa in pat, dupa ce faceau dragoste. le placeau mult sa se iubeasca. isi framantau trupurile ore intregi si nu mai stiau de ei. neasteptat se aseaza in fotoliu.... se sprijina pe-o parte si priveste spre pat asa cum facea el. nimic. nu poate simti nimic.
renunta dezamagita la fotoliu si aproape ca alerga spre pat. acolo sigur il va putea simti. acolo trebuie sa i se fi pastrat mirosul, sa-i fi ramas prezenta. se intinde in partea lui si isi afunda fata in perna. pustiu. cauta acum in jumatatea ei, jumatate in care il primea adesea. pustiu. se intoarce iar in cealalta parte si se ingroapa in gaura facuta de umerii lui puternici. crede pentru un timp ca si-a gasit locul, dar pozitia e incomoda, iar arcurile ii inteapa spatele amortit.
se ridica si mai priveste odata in jur. camasa alba aruncata pe spatarul scaunului aproape ca o seduce. dar nu, nu mai are ce cauta aici. camera asta e complet goala, nu mai are nimic din prezenta lui, nu mai are nicio valoare fara pasii lui prin ea, sau umbrele corpului lui pe pereti.
locul asta e trecut, el e trecut, iar trecutul ramane in spate. trage storurile si curata totul cu o lacrima, de dragul ce-au avut odata. apoi inchide usa in urma....

http://www.trilulilu.ro/cuteanelvira/f57327a56ffb26