Sunt vinovată numai pentru ceea ce n-am făcut…

28 aug. 2009

Imi spuneai mereu ca iti lipseste dragostea. Iar cand l-ai intalnit, credeai ca un baiat ca el nu te poate iubi. Nu stiai cine esti, desi te analizai ore intregi in fata oglindei. Acum te privesti prin ochii lui si ceea ce vezi e frumos...si pe interior si pe exterior. Vezi? de multe ori vine de unde nici nu te astepti...
Ii place felul cum il privesti. Privirea ta strabate concretul si trumfa dincolo, in sufletul lui. Mi-ai spus ca il cunosti mai bine decat se cunoaste pe sine. Si te cred. Tu ai sansa sa-l observi in fiecare zi. Dimineata cand apare somnoros la usa ta, seara cand te saruta pe frunte inainte sa va despartiti, cand te rasfata cu florile tale preferate, cand iti spune ca te iubeste...
Azi v-am surprins impreuna. M-am uitat in special la tine. Aveai un zambet timid si special in acelasi timp, zambetul tau de indragostita. Acelasi lucru pot sa spun si eu despre tine, ca te cunosc mai bine decat te stii tu. Nu cred ca-ti dai seama dar ti se citeste pe fata dragostea, si da e adevarat iubirea da ochilor o lumina aparte.
M-am uitat si la el o clipa. Si m-am simtit vinovata. Parca ii rapisem ceva. Privea mirat si buimac in jur, ca un om desteptat brusc din vis. Mi-am dat seama ca era vrajit de prezenta ta...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu