Te intorci mereu la ea pe intuneric. Iti place sa o privesti cu ochi limpezi si obositi. E momentul tau preferat, orele cele mai curate din zi. Esti multumit sa o vezi cum doarme pe jumatate dezgolita, ghemuita in partea ta de pat. Iti da impresia ca ascunde ceva, acolo, in bratele ei. Dar ea stie ca noaptea nu iti poate pazi inima si se strange intr-un colt de frica sa nu i-o fure cineva. Dimineata pleci si ii lasi inima in grija, iar ea o primeste fara sa iti reproseze nimic.

Te saturi de privit si te intinzi in pat. In fiecare seara in tine se da o lupta. Mintea iti spune sa-i veghezi somnul, pe cand sufletul implora perezenta ei. Iar tu, slab din fire cedezi tentatiei si o imbratisezi. Iti zambeste cald si rasufla usurata, iar pentru prima data in aceea zi e fericita. Adevarul e ca asta astepta de cand ai plecat. Sa ajungi la ea si sa-ti ingropi ziua in parul ei...