Viata e ciudata. In fiecare zi se joaca cu noi de-a va-ti-ascunselea. Nu stim ce va urma si nici unde ne asteapta sfarsitul. Credem ca suntem stapani pe noi si pe dorintele noastre, cand defapt habar n-avem ce cautam. Unii spun ca alearga dupa fericire, altii dupa bani, sau experiente unice, si mai ales dupa dragoste...
Atunci, viata vine si rade iar de noi. Prindem dragostea si intram in alt joc. Suntem copiii nebuni ce se joaca de-a baba oarba. Nu putem iesi din joc pentru ca am devenit dependeti. Actiunile noastre sunt conduse de o forta mai puternica, care ne leaga intr-un lant al slabiciunilor. E ca un cerc vicios. Ne indragostim de o persoana si suntem gata sa ne daruim pe de-a-ntregul; numai ca aceea persoana iubeste pe altcineva, si tot asa, povestea repetandu-se la infinit...
Poate ar fi mai bine sa ne multumim cu ce ni se ofera si sa nu ne mai consumam timpul, nervii si sentimentele tanjind dupa ce nu putem avea...insa dorintele sunt intotdeaauna incomplete - cand sunt indeplinite nu mai sunt dorinte, nu-i asa?
Hmm... orice om are vise, din care rezulta planificari, idealuri pentru viitor. Da, sunt in totalitate de acord cu tine, viata e un cerc vicios, un lant al slabiciunilor...
RăspundețiȘtergere