Acum stiu. Fericire inseamna sa te dizolvi in ceva complet si maret. Eu am ales sa ma dizolv in tine. N-as fi crezut vreodata ca tu, baiatul cu ochi negri si nas acvilin imi vei inmana cel mai ravnit trofeu, scopul tuturor actiunilor, tinta dupa care alearga toti. Ai marturisit ca detii ceva pretios, pe care vrei sa-l imparti cu mine, sa ne bucuram impreuna si sa ajut si eu la cresterea lui. Ca un copil. Numai ca eu nu stiu cum e sa fii mama. Tot ce-am putut sa ofer au fost zambetele, imbratisarile si strangerile de mana. Si am aflat ca e de ajuns. Trebuia doar sa ne ingrijim de dragoste si atunci fericirea se va multiplica. Mi-ai spus ca e un parfum pe care nu îl pot pulveriza pe cineva fără să ajungă şi pe mine. Si am inceput sa-i intoxic pe toti din jurul meu. Acum lumea noastra miroase a nopti cu tei inflorit, a dimineti cu soare si iarba uda, a ploaie si flori si rasarit...
Sunt vinovată numai pentru ceea ce n-am făcut…
19 aug. 2009
IN 2
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
nu e usor sa crezi ca fericirea este sa te dizlovi....nu e oare mai mult? sau chiar exista?
RăspundețiȘtergere