Sunt vinovată numai pentru ceea ce n-am făcut…

1 sept. 2009



O camera goala, in penumbra, cu o masa si 2 scaune in mijloc. O femeie tanara, cu chipul evidentiat de buzele rosii si imbracata elegant, isi sprijina tocurile de marginea scaunului. In partea opusa, fata in fata cu ea se afla batrana.

Ridica sfioasa privirea si o analizeaza pe furis. Fata alungita si ochi mari, bulbucati, incadrati de sprancene groase, cu buze subtiri si palide. Ceva din trasaturile femeii ii da fiori. E o persoana sigura pe ea, dar neobisnuita cu astfel de emotii. A invatat sa faca fata oricarei provocari si merge de cate ori e nevoie pana in panzele albe pentru implinirea dorintelor, insa un singur lucru nu-l poate obtine, dragostea.

Batrana nu pare deloc sa se grabeasca, ba mai mult nu schiteaza un gest, doar priveste pierduta pe fata scorojita a mesei.

Isi reproseaza acum ideea de a crede ca o batranica dintr-un satuc uitat ii poate aduce un barbat alaturi, ba mai mult ca o poate ajuta sa-si gasesaca marea dragoste. Tacerea din camera i se pare penibila si neobisnuita, si neputand sa se controleze o pufneste rasul. Insa cealalta nu pare sa ii sesizese iesirea. Dupa un timp batrana isi ridica fruntea ridata, dezvaluindu-i o pereche de ochi bizari. O prinde de mana si vocea ei groasa rupe tacerea:

- Nu e nevoie sa-mi explici nimic. Stiu prea bine de ce te afli aici. Ai venit sa-ti gasesc iubirea. Stiu ca ai totul si munca iti ocupa majoritatea timpului. Insa se intampla sa te lovesti si de pauze. De asta te temi, de momentele de singuratate, in care te amagesti ca esti fericita. Ei bine, aflandu-te aici, ai recunoscut ca iti lipseste ceva, iar eu te voi ajuta.

- Si cum vei face asta?

- In mare parte depinde de tine, eu nu pot sa-ti dau decat niste sfaturi. Trebuie sa-ti schimbi atitudinea, sa inveti sa fii blanda si calda cu oamenii si sa oferi in schimb tot ce ai mai bun.

- Ma inteleg foarte bine cu cei din jurul meu, majoritatea persoanelor ma respecta pentru ceea ce sunt, cat despre oferit, sa fim realiste, nu pot sa-mi risipesc averea cu niste necunoscuti.

- Aici e problema; cum vrei sa-l intalnesti pe acel barbat, daca tratezi persoanele din jurul tau ca niste necunoscuti. Oamenii te respecta pentru ca nimeni nu iti e indeajuns de apropiat incat sa-ti reproseze ceva, sau sa-ti recunoasca defectele in fata, unora le esti indiferenta, iar altora le este teama sa intre in contact cu tine asa ca pastreaza distanta cu ajutorul unui zid pe care tu il numesti „apreciere”. Si nu vorbeam neaparat despre bani, avere, si lucruri materiale. Vreau sa intelegi ca doar impartind dragostea vei primi dragoste, numai ca se va intoarce la tine inzecit. Si mai e ceva, daca ii vei trata pe toti cu bunatate si bunavointa, oamenii se vor simti datori fata de tine, si niciodata, dar niciodata nu iti vor putea face rau, cel putin cei ccare au constiinta...

- Mi-ai zis ca imi cunosti gandurile, dar eu nu pot sa tac. Cred ca imi pierd timpul aici, si eu nu ma pot schimba, plus ca nu vad cum aceste sfaturi il vor atrage pe barbatul pe care il doresc, probabil ca se afla undeva la sute de km distanta si habar nu are de existenta mea. Toata viata a trebuit sa ma descurc de una singura si se pare ca de data asta nu va fi diferit.

- Ceea ce tu nu vezi e ca iubirea fuge de oamenii egoisti...

Femeia scoate un teanc de bani si ii pune pe masa invechita.Apoi se ridica si pleaca....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu