Daca ar fi sa trec printr-o padure cu lupi, ca sa ajung pana la tine, as fi ajuns cu zdrentele tineretii mele sfasiate, dandu-si ultima ei picatura.
De ar fi fost sa trec prin ierburi cu serpi ca sa ajung pana la tine, cu talpile goale as fi calcat pe suierul noptii mele, aducandu-ti-o sa-i inchizi ochii.
Dar la poarta casei tale vegheaza dragostea si mi-am tras pasii inapoi ca la iesirea cu icoana din biserica.
Cant ragusit pe sub ferestrele casei tale, cum canta copii italieni pe strazile oraselor noastre, in mizeria frumusetii lor cu ochi mediteraneeni.
Cant cu mana intinsa sub cer, ca odinioara cei neimpacati la raspantii de drum : "Ascultati, voi toti, bucuria si durerea mea" .
Lorelai
RăspundețiȘtergere..cu toate ca-mi place enorm Teodoreanu si stilul medelenist, romanul Lorelei mi-a parut putin prea liric, prea emfatic, se simte, intr-un fel, ca a lucrat 10 ani la el