Sunt vinovată numai pentru ceea ce n-am făcut…

12 mar. 2010

Spovedanie

Niciodata n-am stiut sa spun "Te Iubesc" barbatilor care mi-au trecut prin suflet. Daca m-as intoarce in trecut asta as schimba. M-as lasa descoperita, purtata de curentii iubirii. E adevarat, au fost involburate apele vietii mele...Insa mi s-a oferit mereu cate o barca, dar n-am vrut s-o vad, am refuzat-o....Am preferat sa ma asez pe mal, in loc sa navighez spre taramuri necunoscute. Intotdeauna mi-a fost teama de necunoscut.
Am simtit nevoia controlului fiecarui pas, am vrut sa decid singura, alegandu-mi mereu obiecte noi devotiunii. N-am stiu ca iubirea e altfel. Ca ea vine, se instaleaza si incepe sa conduca totul.
Chiar daca as mai vrea sa spun "Te Iubesc" azi n-as avea cui. Cine ar mai lua in serios un chip zbarcit, o privire spalacita, un trup peste care a trecut timpul, in van...Cine ar putea vedea cata iubire am adunat, adanc ascunsa.
 Te Iubesc, Te Iubesc, Te Iubesc, Te Iubesc, Te Iubesc, Te Iubesc, Te Iubesc, Te Iubesc, Te Iubesc, Te Iubesc, Te Iubesc, Te Iubesc, Te Iubesc, Te Iubesc, Te Iubesc, Te Iubesc, Te Iubesc, Te Iubesc, Te Iubesc, Te Iubesc, Te Iubesc, Te Iubesc, Te Iubesc... 
Pentru cuvintele cele mai importante si mai ravinte...Pentru momentele de valoare in care am simtit nevoia s-o spun...Pentru toate momentele in care n-am stiut s-o spun, pentru tot ce n-am stiut sa primesc, si sa ofer...
Inchid ochii si iti vad chipul. Barbatul vietii mele. Nu te-am cunoscut, si totusi faci parte din mine. Porti trasaturile tuturor care mi-au trecut prin viata. Nu semeni cu niciunul, si in acelasi timp nu ai nimic individual. Poate ca nici acum nu te-as recunoaste, daca n-as sti ca esti al meu. Ai si tu ochi stravezii, transparenti, maini si chip ridat, iar parul ti-a albit de mult... Cand?... Mai stii sa asculti? Ma poti auzi? Intelegi limpede ce-ti spun? Te strapunge?
Nu, nu.... ce tot spui acolo. Nu suntem morti. Asculta-ma, mai avem timp. Trebuie sa auzi asta. Sa auzi ca sa-ti dai seama. "Te Iubesc." Pentru asta avem tot timpul. 3 secunde trasformate in infinit. Un infinit. Atat avem.

nu. nu sunt eu sufletul acela zbuciumat.

6 comentarii:

  1. pai nici eu n-am zis 'te iubesc'. am invatat o lectie.cred.:). citind asta..

    RăspundețiȘtergere
  2. :x:x:x:x
    Ce frumos mai scriiii!
    Imi place si ideea si tot.

    RăspundețiȘtergere
  3. da...e posibil sa existe....dar stiu sigur ca e trecator. ca ceea ce simti la inceput nu se mai intoarce niciodata...ca el nu mai semnifica fericirea, ci pur si simplu implinirea propriului destin...

    RăspundețiȘtergere