Îţi place ce-ai facut, eşti mulţumit? Îţi ajunge sau vrei mai mult? Mostrule, te-ai lipit ventuză pe inimă şi ai supt tot. Acum urmează să scuipi. Ce-ţi pasă că acolo e aproape tot sufletul meu. Te-ai săturat şi vrei să scuipi....
Ce proastă... Cum să îţi pese?!....Nu-ţi pasă decât de propriu orgoliu. Şi m-ai ales pe mine să ţi-l hrănesc. Şi uite că asta fac şi acum. Îl vad cum se umflă. Orgoliul tău e un balon, iar eu bag aerul în el. Am tot suflat, sperând că mi se va sparge în faţă... degeaba. Nu mai pot, am obosit. Am rămas fară aer tot umflând la balonul tău. Şi mă depăşeşte, nu am să-l ajung niciodata. E prea mare...Nu, nici măcar acul nu m-ar ajuta. E făcut dintr-un material special. Din toate dorinţele şi orgoliile lor...
Uite că ai reuşit şi cu al meu.... Mi l-ai supus şi pe el. Dacă l-aş mai avea, nu aş scrie asta aici. Dar ce pot să fac? Atât îmi rămâne....singura armă împotriva ta, şi poate nici pe asta nu o folosesc....
Îşi promit că într-o zi balonul se va desfumfla, chiar de-ar fi să înghit eu tot aerul acela stătut....