Taramul de nicaieri

-Fara maini.
-Nu...
-Intinde mainile, cum obisnuiam... O noapte ca pe vremuri...

-Heiiii ce faci aici??
-Ma plimb? Vrei sa te ajut?
-N-am nevoie de ajutor... voi reusi singura...
- Ia, sa te vad...
-N-ai ce sa vezi... Asta e podul meu, si nu-l impart cu nimeni.
-Nici nu e nevoie... eu zbor deasupra lui. Lasa-ma sa-ti arat. Nu trebuie decat sa-ti desprinzi mainile. E simplu.
-Ti-am spus ca n-am nevoie de ajutor. Eu ma multumesc cu podul. N-am nevoie de straini care sa ma invete teorii complicate.
-Nu e nimic complicat aici. Cum te cheama?
-Regina noptii!
-Incantat, Alteta! Eu sunt Peter-Pan si am venit sa va duc in Tara Minunilor.

-Tara Minunilor, mai stii?
-Degeaba. Inceputurile nu se mai intorc...
-Nu-ti mai amintesti noptile acelea albastre? Au trecut trei veri de atunci... Mi-a fost dor de tine...
-Credeam ca sunt singura nebuna care se plimba noaptea pe pod, cu bicicleta.
- Da...fix aici ne-am intalnit, in varful podului... Mi-ai spus ironica ca n-am nicio sansa sa te intrec, ca poti cobori pana jos, inaintea mea... Stii ca am facut un pact..cine castiga ramanea cu podul...
- Da, un pact pe care niciodata nu l-am respectat... in vara aceea l-am avut amandoi, l-am impartit cu tine... Asta pana ai plecat, si am inceput sa-l urasc. Sa-l urasc odata cu tine. De atunci n-am mai venit niciodata noaptea aici, nu mai puteam fara tine, imi era frica, ma speria imensitatea lui in noapte. Ma speria lipsa ta.
- Uite, eu nu am uitat. Eu pot simti iar senzatia aceea de zbor, pot simti mainile care taie aerul... il taie si ma inalta. Hai, macar incearca, de dragul podului, de dragul nostru...de dragul ce-am avut odata. Nu mai avem mult si ne apropiem de capat. Stii ca daca ne despartim acolo e pentru totdeauna...
- De ce nu te uiti? De ce ma uiti? N-ai stiut sa ma privesti, si nici acum nu stii. Intotdeauna ai fost preocupat de zborul tau, atat... Iti e indiferent daca ai companie sau nu. Nu vrei decat sa zbori. Mereu ai sa uiti ca sunt langa tine, si mereu ai sa ma lasi in urma, cum ai facut de la inceput.
Te-ai transformat in propriul ghidon... fara maini... Ai uitat sa atingi. Asta e ultima noapte. De dragul podului, de dragul noptii, de dorul meu, pentru ca eu zbor oricum... cu maini, fara maini, cu tine, fara tine....