Sunt vinovată numai pentru ceea ce n-am făcut…

5 iun. 2010

Remember me


E noapte. Cateva luminite se strecoara curajoase printre jaluzelele dese si-ti lumineaza chipul. Farurile masinilor ce trec usor sau grabite. Suntem in New York la ultimul etaj al unui bloc. Nu ne aflam nici in centru, nici la periferie. Suntem exact unde ne este locul. Sunt exact unde trebuie sa fiu. Langa tine. Vreau sa fii langa mine.

Aseara te-am privit toata noaptea dormind. Nu ma puteam dezlipi de chipul tau. Dimineata m-ai trezit cu acorduri de chitara si clatite. Asta e viata perfecta, si fiecare om ar trebui sa aiba sansa s-o gaseasca.

Tu m-ai gasit primul. N-am vrut sa te vad. Imi pareai arogant si ciudat. Nu esti ciudat, esti special. Ma iubesti. Ai insistat si mi-ai aratat ce ai acolo. Mi-ai aratat cine esti si cum traiesti. M-ai lasat sa descopar pana si povestile ce le tineai bine ascunse. M-ai adus in viata ta, in apartamentul tau. Mi-ai oferit din toate o jumatate. Apartamentul nostru, locul nostru, are o viata. Camerele sunt vechi si pline de chestii nefolositoare, dar in asta consta frumusetea. Orice spatiu inchis si incarcat m-ar apasa, dar aici toate fac parte din mine.
Ma simt ca intr-o biblioteca, caci la tine toate spun povesti. Peretii, fotoliile, scaunele, masa, canapeaua, patul, rafturile indesate cu carti. Ai foarte multe carti. Fetelor le plac chestiile siropoase, iar tu imi spui ca n-ai mai citit nimanui pana acum. Poate ca esti putin ciudat.

Dupa-amiaza ne-am petrecut-o pe acoperis. "Citeste-mi ceva", ti-am spus. "Te rog, citeste-mi ceva". Ai inceput sa-mi reciti "Te iubesc, iar dragostea pe care ti-o port transforma orice alta viata in minciuna". Te-am crezut.

Ne iubim mult. Facem sex in fiecare zi, facem sex de doua ori pe noapte. Ne-am iubit in fiecare coltisor al acestor camere.
"Promite-mi ca nu vom pleca niciodata de aici. Promite-mi ca apartamentul asta nu va mai apartine niciodata, nimanui. Aici e viata noastra, iar viata ne apartine. Poate ca odata cu timpul majoritatea isi doresc schimbari. Poate ca toti cauta conditii mai bune. Eu nu, eu sunt altfel, noi suntem altfel. Ce am aici e perfect si nu vreau sa se schimbe nicicand".
"Promit ca am sa te iubesc. Promit ca nu o sa se schimbe nimic. Peste 10, 20, 50 de ani vom fi tot aici. Vom face sex la fel de des, vom manca aceleasi clatite, iti voi canta in aceleasi dimineti, si ne vom bea la fel cafeaua pe balcon, vom admira acelasi apus de pe acoperis, si vei trage la fel de disperata dupa lumina, de aceleasi jaluzele. Te iubesc, iar asta nu se va schimba".

Mi-ai promis, dar nu ai avut de ales. Pentru prima oara ai promis si nu te-ai tinut de cuvant. M-as incuia in aceste camere, asa cum m-ai incuiat tu ,de la inceput, in suflet. Stiu, am vrut sa raman aici pentru totdeauna, dar am vrut alaturi de tine. Acum aproape ca nu mai pot respira, iar peretii spun povesti mult prea dureroase.

Amprentele nu raman imprimante in viata noastra. Asta e adevarat pentru toata lumea.
Atunci de ce nu pot ramane aici? Mi-e aproape imposibil, dar trebuie sa plec. Trebuie sa te incui si sa arunc cheia aici, unde stiu ca nu ma mai intorc...

10 comentarii:

  1. Am vizualizat povestea asta,camera la ultimul etaj,New York-ul,marele New York.Oh..frumos!

    RăspundețiȘtergere
  2. "Imi pareai arogant si ciudat."

    bai peste 10 20 30 de ani nu vei mai putea face sex de o mie de ori pe zi si de un miliard pe noapte cum iti doresti acum. vei imbatranii. fa acum si satura-te:)).

    f fruuuuuumoasa povestea. si imi place New York.

    RăspundețiȘtergere
  3. total de acord....stiu stiu=)) era doar o "metafora poetica" ce nu are nicio asemanare cu realitatea:))
    iar povestea mi-a inspirat-o filmul pe care l-am vazut aseara, remember me, cum spune si titlul :X

    RăspundețiȘtergere
  4. Povestea asta mi-a trezit niste fantezii extraordinare, ai talent, cred ca am mai zis asta de foarte multe ori , dar de fiecare data remarc asta.

    RăspundețiȘtergere
  5. Mie povestea mi-a placut in mod special pentru ca ai spus-o din suflet, a venit ca un amalgam de sentimente servite toate pe tava.Trebuie sa recunosc insa ca in ea ma regasesc si eu pana la un anumit punct.:)
    Si ca sa nu fiu mai prejos, normal ca voi spune si eu ca ai ales locatia perfecta pentru a transpune totul.
    Foarte frumos.:)

    RăspundețiȘtergere
  6. Amprentele rămân, dar numai asupra celor care au iubit cu adevărat...

    Frumoasă poveste!

    RăspundețiȘtergere