Sunt vinovată numai pentru ceea ce n-am făcut…

27 aug. 2010




Luă în mână o scoică și o privi. O jumătate rătăcită, purtată de valurile propriei sale vieți. "Unde i-o fi perechea...", se gândea Elza. "Se află oare pe fundul oceanului, sau se lasă purtată de curenți?... Oricum ar fi, nu mai au nicio șansă. Oricum ar fi, una din ele va dispare....va fi sfărmată de pașii lor și amestecată printre infinitele grăuncioare de nisip, sau roasă de apa sărată. Sunt condamnate să nu se mai gasească niciodată..." Pe obrajii arși de soare ai fetei se iviră două bobițe mari de rouă. Roua dimineții. Ridică capul și văzu soarele ce tocmai se înălța din apă. "Până și lacrimile sunt mai sărate aici", și le șterse c-un zâmbet, iar, pentru o clipă, simți cum reînvie speranța. Clipă amăgitoare. Lumina strălucitoare a soarelui o orbi, si uită să mai privească cerul, căci nori grei se apropiau cu repeziciune.
Își aminti de scoica ei. Era sigură că acea bucată moartă de calcar adăpostise odată o perlă. "Ce lucru ciudat! Cândva bucata din palma mea a format un întreg. A fost o ființă vie, iar înăuntrul ei a crescut o comoară."
Se duse brusc cu gândul la Victor. Îi oferise și el odată o perlă. Cândva îi jurase iubire eternă și îi pusese în palma o bobiță neagră, strălucitoare. "De acum e a ta, iți apartine. Poți face ce vrei cu ea, să știi numai că are mare valoare. Ți-o ofer ca legământ al jurământului nostru." De atunci Elza o purtase, vreme de cinci ani, la gât, atârnată de un șir de argint. O considera întradevar o comoară, însă numai pentru valoarea ei sentimentală. Își duse instinctiv mâna la gât. Nu mai era acolo. Lanțul se rupse, legământul se rupse. Comoara fusese înapoiată.
" Ce mi-ar plăcea să găsesc și eu una, să am propria mea comoară și să o pot oferi cui aș vrea. Numai iubirea poate înfăptui o asemenea minune. Numai simbioza dintre două ființe poate face dintr-un grăunte de nisip o perlă. Ce lucru minunat!" Strânse scoica în palmă și se hotărî s-o păstreze. Va avea grijă de ea, va avea grijă să nu fie sfărmată sau ruptă în bucăți. Va avea grijă așa cum avusese de propriul suflet. Iar într-o zi, într-o zi iși va găsi comoara....

7 comentarii:

  1. mulţumiri,Elena!multe,multe

    tu scrii frumos...ca pentru scoica sufletului tău.

    RăspundețiȘtergere
  2. Vai cat de frumos 8->

    @comentul dat la noi pe profil : cred ca majoritatea cunoastem foarte bine Am fost prieteni, apoi iubiti, iar prieteni, iar iubiti, acum dusmani?".

    te pup.

    RăspundețiȘtergere
  3. cat de frumoooos scrii:x


    si eu te imbratisez >:D<

    RăspundețiȘtergere
  4. ma bucur ca citesti...si cu atat mai mult daca iti face placere:)

    RăspundețiȘtergere
  5. Superb.E una din cele mai bune postari ale tale.
    >:d<

    RăspundețiȘtergere