Sunt vinovată numai pentru ceea ce n-am făcut…

4 oct. 2010

Tacu brusc.
-Nu vreau sa vorbesc despre asta - zise el -. Vreau sa vorbesc despre alt fel de dragoste.
Mainile lui imi atinsera fata.
Vinul facea ca totul sa-i fie mai usor. La fel si mie.
-De ce ai tacut brusc? De ce nu vrei sa vorbesti despre Dumnezeu, despre Fecioara, despre lumea spirituala?
-Vreau sa vorbesc despre alt fel de dragoste - insista el. Cea pe care si-o impartasesc barbatul si femeia si in care se manifesta la fel de bine minunile.
I-am luat mainile intr-ale mele. Putea cunoaste marile mistere ale Zeitei - dar despre dragoste stia cat stiam si eu. Desi calatorise atat de mult.
Si trebuia sa plateasca un pret: initiativa. Caci femeia plateste un pret mai mare: abandonul.
Am ramas asa, tinandu-ne de maini, vreme indelungata. Ii citeam in ochi temerile. Ii citeam in ochi miile de dati in care-si imaginase momentul acesta, scenele pe care le construise in jurul nostru, pieptanatura pe care trebuia s-o am si culoarea rochiei. Doream sa spun "da", sa-i spun ca era binevenit, ca inima mea iesise invingatoare in batalie. Doream sa-i spun cat il iubeam, cat il doream in clipa aceea.
Am pastrat insa tacerea. Am asistat, ca intr-un vis, la zbuciumul lui launtric. Am vazut ca avea in vedere refuzul meu, teama de a nu ma pierde, vorbele dure de care avusese parte in momente asemanatoare - caci toti trecem prin asa ceva, si acumulam cicatrice peste cicatrice.
Ochii incepura sa-i straluceasca. Stia ca trecea invingator de toate acele bariere.
Atunci mi-am eliberat o mana, am luat un pahar si l-am pus la marginea mesei.
-O sa cada - zise el.
-Exact. Vreau sa-l impingi jos.
-Sa sparg un pahar?
Da, sa sparga un pahar. Un gest aparent simplu, dar antrenand spaime pe care niciodata nu le-am putea intelege cu adevarat. Ce-i rau sa spargi un pahar ieftin - cand toti am facut-o fara sa vrem la un moment dat in viata.
-Sa sparg un pahar? -repeta el-. De ce?
-Ti-as putea da unele explicatii - i-am raspuns. Dar, la drept vorbind, pur si simplu ca sa-l spargi.
-Pentru tine?
-Evident ca nu.
Privea paharul de sticla de la marginea mesei - ingrijorat sa nu cada.
"E un rit de trecere, cum spui chiar tu", imi venea sa-i spun. E lucrul interzis. Paharele nu le spargi intentionat. Intr-un restaurant sau la noi acasa, avem grija ca paharele sa nu stea la marginea mesei. Universul nostru pretinde sa fim atenti ca paharele sa nu cada pe podea.
Am dat un branci mesei. Paharul s-a clatinat, dar n-a cazut.
-Fii atenta! - zise el, instinctiv.
-Sparge paharul - am staruit eu.
Sparge paharul, gandeam eu, fiindca e un gest simbolic. Incearca sa-ntelegi ca eu am spart in mine lucruri mult mai importante decat un pahar si sunt fericita ca am facut-o. Uita-te la propria ta lupta launtrica si sparge paharul asta.
Sparge paharul asta, te rog - si elibereaza-ne de toate ideile astea blestemate, de mania de a gasi o explicatie pentru orice si de a face numai lucururi cu care sunt de acord ceilalti.
-Sparge paharul asta - l-am mai rugat o data.
El ma privi fix in ochi. Apoi, incet, isi lasa mana sa alunece pe fata de masa pana ce-l atinse. Cu o miscare rapida, il impinse jos.
Zgomotul de sticla sparta atrase atentia tuturora. In loc sa faca un gest de scuze, el ma privea zambind - si eu ii raspundeam tot cu un zambet.
-Nu conteaza - striga chelnerul de serviciu.
El insa nici nu auzi. Se ridicase in picioare, prinzandu-mi parul in maini, si ma saruta. Mi-am varat si eu mainile in parul lui, l-am imbratisat cu toata forta, l-am muscat de buze, i-am simtit limba miscandu-i-se in gura mea.

M-a dezbracat si m-a patruns cu putere, cu teama, cu dorinta. M-a durut putin, dar nu avea nicio importanta. Dupa cum in clipa aceea nici placerea mea nu avea nicio importanta. Il mangaiam pe cap, ii ascultam gemetele si-i multumeam lui Dumnezeu ca el era acolo, in mine, facandu-ma sa ma simt ca si cum ar fi fost pentru prima oara.
La raul Piedra
...am sezut si am plans. Legenda povesteste ca tot ce cade in apele acestui rau - frunzele, insectele, penele pasarilor - se preschimba in pietrele din albia lui. Ah, ce n-as da sa-mi pot smulge inima din piept si sa dau cu ea de-a azvarlita pe firul apei, si atunci nu m-ar mai incerca nici durere, nici dor, nici amintiri.
La raul Piedra am sezut si-am plans. Gerul iernii ma face sa-mi simt lacrimile pe obraji, si ele cad, amestecandu-se cu apele inghetate ce curg prin fata mea. Undeva raul acesta se impreuna cu altul, apoi cu altul, pana cand - departe de ochii si inima mea - toate apele astea dispar in mare.
Fie ca lacrimile sa-mi curga atat de mult, incat iubitul meu sa nu stie niciodata ca intr-o zi am plans de dorul lui.

                        Paulo Coelho - La raul Piedra am sezut si am plans

9 comentarii:

  1. e a3a oara cand citesc cartea asta si nu ma pot satura de ea....
    imi place pentru ce e usor de citit (mi-a luat 3 ore) si pentru ca are o poveste frumoasa
    cei care a-ti citit-o poate ca impartasiti aceleasi sentimente, iar pentru cei care n-au facut-o inca, poate ve-ti fi curiosi....
    seara placuta>:D<

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, este una dintre cartile care-si au un loc bine stabilit in biblioteca mea. Cartile lui Coelho sunt pline de cautari, pierderi si regasiri.

    RăspundețiȘtergere
  3. Superb. :x

    Multumesc pentru vizita si pentru cuvintele tale:) Apreciez :*

    RăspundețiȘtergere
  4. Hmm, ma gandeam ca si eu am de spart cateva pahare.... Dar n-o sa reusesc vreodata :(

    RăspundețiȘtergere
  5. poate ca de asta ai nevoie....cineva care sa te determine s-o faci...cineva care merita :)

    RăspundețiȘtergere
  6. il citezi pe coelho, ar inainte de asta ar fi trebui sa il citezi pe Ieremia. El a stat pe marginea raului si a plans.

    Literaturizezi prea mult viata. Dar asa sunt femeile. Te pun sa spargi paharul.

    RăspundețiȘtergere
  7. am citit shi eu cartea lui coelho 11 minute , .Citind comentariile voastre ma decid sa citesc aceasta carte (La raul Piedra am sezut si-am plans),credca e interesanta !

    RăspundețiȘtergere
  8. David....da poate femeile sunt mult prea idealiste....dar barbatii sunt mult prea sceptici si realisti....asa ca se completeaza perfect....cat despre "spartul paharului"....tu n-ai face-o?

    RăspundețiȘtergere
  9. Ieremia nu-mi spune nimic....poate ca ar trebui sa ne spui tu povestea lui daca consideri ca merita

    RăspundețiȘtergere