Sunt vinovată numai pentru ceea ce n-am făcut…

25 aug. 2009

Jumatate


Ti sa intamplat vreodata sa fii incercat de o senzatie de deja-vu? De exemplu sa intalnesti un necunoscut pe strada. Memoria si ochii iti spun ca nu l-ai mai vazut niciodata, insa mainile voastre spun altceva. Ti sa intamplat ca in momentul atingerii dintre mana ta si a necunoscutului viata toata sa ti se reveleze? Sa nu mai existe niciun mister, niciun labirint. Sa ajungi la un punct la care stii ce ai cautat si ce ai gasit in sfrasit.

In acea clipa de luciditate mi-am dat seama ca acea persoana se nascuse numai pentru mine. Toate trupurile pe care le cunoscusem pana atunci mi s-au parut un simplu joc. Iar parfumul lui, nu era un parfum uman. Isi avea esentele in alte amintiri...

De cate ori mi-am privit trupul gol in oglinda, incercand sa-i gasesc urmele lui pe el, de cate ori mi-am mangaiat obrazul cautand buzele lui pe el, de cate ori mi-am pipait palma stanga convinsa ca ii voi gasi destinul in linia vietii.

Dar el a disparut din tabloul cu care ne mandream odata. Tabloul ala era viata noastra, si acum peisajul e pustiu. Am ramas doar eu, ascunsa sub un copac batran. Mainile lui nu au unde sa ma mai caute, iar vocea lui nu poate sa ma mai strige. Nici macar chipul nu i-l mai tin minte. Tot ce am pastrat e parfumul. Aroma toamnei ce aduce cu ea ploile...ploaia imi va curata sufletul si va spala mirosul...

2 comentarii:

  1. frate... m-ai lasat MASCA! e super tare :X keep on with the good work 8->

    RăspundețiȘtergere
  2. Ploaia nu curata nimic...:) mirosul acelui necunoscut iti va ramane... been there, done that! Bine descris;)

    RăspundețiȘtergere