Sunt vinovată numai pentru ceea ce n-am făcut…

24 feb. 2010

low rising

te uita cum ploua, iubite. cat noroc pentru pamantul asta imbacsit. pacat ca nu ne putem curata si noi.
cat mi-as dori sa ma preschimb in ploaie. chiar si asa apasatoare, grea, cum e acum. mi-as sacrifica existenta, numai sa pot sa intru in tine. sa ma scurg pana in sufletul tau, si sa-ti curat inima de zadarnicie. m-as spala si eu...sa uit ca nu-mi poti fi complet, sa nu-ti mai cer nimic din ce nu pot primi. apoi, rand pe rand, as spala tot. oamenii, vietile lor, toate petele negre.
ce frumos ar fi.... ce frumosi am fi. sa-ti vad privirea senina si inima usoara. sa nu stiu ca nu sunt decat dizolvantul pentru petele inimii tale. si sa invat iar, iubindu-te.
si uite ca ploaia se opreste, si totul ramane neschimbat. aceleasi urme, aceleasi semne...ajungem sa ne vestejim...
eu refuz, nu ne asteapta nimic...
a disparut ploaia? nu-i nimic, lacrimile ii vor lua locul. am sa incremenesc asa, sa las zoaiele sa curga...

http://www.youtube.com/watch?v=b5KV1Lf2NkY

2 comentarii:

  1. E frumoasa ploaia..te calmeaza.Dar parca nu o pot suporta chiar mereu.In momentul asta am nevoie de cat mai mult soare.

    RăspundețiȘtergere
  2. aceeasi nevoie am si eu....de soare....atat la propriu cat si la figurat...

    RăspundețiȘtergere