Sunt vinovată numai pentru ceea ce n-am făcut…

3 oct. 2010

Nu știam a iubi

Cum ii poti spune cuiva ca-l iubesti? Cineva pe care l-ai facut sa sufere, si ce faci atunci? Cand ai lasat prea mult timp pentru a-ti cere iertare? Ce faci cand, dupa tot acest timp, suferi tu pentru el, iar singura relatie dintre voi e cea de indiferenta?
Da-mi Doamne mintea cea de pe urma, e o vorba... Daca as fi stiut acum doi ani ca in viata totul se intoarce, ca primesti ceea ce oferi, daca as fi avut inima si mintea de acum. Parca o aud si azi: "S-a putea ca peste un an, doi, sa-ti placa tie de T, si el sa nu te mai vrea..." De ce nu am stiut sa ascult? De ce nu m-a luat nimeni de-o mana sa ma scuture bine, de ce nu mi-a bagat nimeni mintile in cap. De ce nu ai venit la mine sa-mi spui ce gandesti. Nici macar nu-mi mai amintesc bine. Stiu ca am avut cateva discutii, dar nu eram dispusa sa te ascult. De ce n-am avut ochi sa-l vad pe cel care m-a iubit. Stiu ca m-ai iubit, sau cel putin ai fi ajuns, daca nu m-as fi inchis ca o broasca in carapacea sa. Am crezut ca mi-e bine acolo, m-am simtit importanta si magulita in acelasi timp, pentru sentimentele tale, dar le-am ucis pe rand. Am ars tot, iar azi, nici macar cenusa nu a mai ramas.
Recunosc ca mi-e greu sa-mi insir aici greselile, mai ales ca ele s-au trasformat in regrete, dar e singurul lucru pe care il pot face. Ti-as spune tot intr-o scrisoare, sau intr-un mail, daca nu mi-ar fi iar frica, ca acum doi ani. Sa stii ca ma simt extrem de penibil. Probabil ca vei citi randurile astea zambind, daca le vei citi... Probabil ca iti va face bine sa stii ca cea pentru care ai suferit odata, sufera si ea acum.... Probabil ca si eu peste cateva zile, citind aceste randuri, ma voi infuria pe mine. Penibil.
Ti-as spune de ce m-am purtat asa atunci si ca-mi pare rau, ti-as spune ca ii esti drag sufletului meu, dar pentru asa ar trebui sa ma adresez direct tie. Sa nu ai nicio indoiala, tu esti el. Stiu ca nu merit, dar daca mai avem o sansa impreuna fa-ma sa inteleg, iar daca nu, distruge-mi si cea mai mica speranta, asta o merit!

Și poate te intrebi de ce acum? De ce dupa atata timp? Nici eu nu stiu.....mi-am dat seama in vara, cand te-am vazut stand pe-o banca, in bratele ei. Mi-ai dat seama ca eu trebuia sa fiu cea care sa te tina in brate...


 N.ș.c.d.m.a.î.s.p.m..... A.p.u.ș.e.c.a.f?
 N.ș.a.i.....

11 comentarii:

  1. Sinceritate si curaj de asta aveti nevoie...

    RăspundețiȘtergere
  2. sinceritatea ar veni odata cu curajul, dar de unde sa-l iau?...

    RăspundețiȘtergere
  3. Roaga-te si le vei obtine... Ma invatat cineva, ca daca ma rog, si acel lucru pentru care ma rog e bun pentru mine o sa se implineasca. Roaga-te pentru a obtine puterea de a face lucrurile pe care simti ca nu le poti face... pACE, Elena!

    RăspundețiȘtergere
  4. la asta ma gandeam si eu, adica in asta mi-am pus toate sperantele...ca daca iti doresti un lucru cu adevarat se implinste...
    ms frumos>:D<

    RăspundețiȘtergere
  5. suna cliseic, dar intotdeauna apreciem pe cineva exact dupa ce l-am pierdut...

    RăspundețiȘtergere
  6. de multe ori ne dam seama de valoarea unei persoane in viata noastra abia atunci cand nu il mai avem aproape, abia atunci cand el deja apartine alteia...sunt foarte grele aceste momente prin care treci, insa e important sa-ti dai seama daca cu adevarat il iubesti sau e doar un capriciu...iar daca e vorba de IUBIRE lupta pentru ea, lupta pentru a-l avea aproape din nou...crede in tine si o sa reusesti!

    p.s. m-a atins postarea, e genul de situatie prin care am impresia ca cel putin o data in viata insa fiecare a trecut prin ea...

    RăspundețiȘtergere
  7. regretele atunci cand am pierdut pe cineva ...cu totii regretam la un moment dat si ce am facut si ce n-am facut si am fi putut face sau... macar am fi putut incerca... nu trebuie insa a ne lasa coplesiti.... regretele sunt bune atat cat sa ne trezeasca la realitate...

    RăspundețiȘtergere
  8. nu cred ca-l iubesc, dar nici capriciu nu e, pentru ca stiu ca l-as putea iubi, si mi-ar fi foarte usor...
    era un citat de-al lui paler....ceea ce nu traim la timp, nu mai traim niciodata....cred ca incep sa accept asta...
    inca o data ma simt penibil:)) (stiam ca o sa regret postarea asta)...
    oricum va multmesc la toti:)

    RăspundețiȘtergere
  9. nymphetamine, poate ar fi mai bine daca ar fi cliseu...dar cred ca toti trecem prin asta, si nu odata

    RăspundețiȘtergere
  10. cat de repese se pot schimba lucurile, de pe-o zi pe alta...in optimismul meu prostesc de aseara credeam ca l-as putea recupera intr-un fel, nu stiu exact cum, azi cand l-am vazut iar mi-am dat seama ca n-o sa mai am a2a sansa, m-am simtit furioasa si mi-am promis ca primul lucrul pe care il fac cand ajung acasa e sa deschid pc-ul si sa sterg postarea asta...insa am vazut comentariile de la voi si cred ca mi-au facut bine intr-un fel...postarea e inca aici, si probabil ca va ramane:)

    RăspundețiȘtergere
  11. Elena, toate lucrurile care ni se intampla au un scop. Poate ca pretul pierderii este aprecierea sau poate ca nu e totul pierdut. Nu sterge nimic, cuvintele sunt ireversibele, chiar daca tu stergi ceea ce ai scris aici, noi ne vom aminti, Tu iti vei aminti.

    RăspundețiȘtergere