Sunt vinovată numai pentru ceea ce n-am făcut…

9 oct. 2010

Te voi revedea

                                             Prima parte

 

Chipul lui împietrit în contrast cu ochii-i nervoși. Niciun gest, nicio grimasă, doar spaimă. Privea când spre mine, când inapoi. Mă privea ca și cand ar fi vrut să mă înghită cu totul, să nu omită nimic, să-mi creeze imaginea perfectă pe care sa o poarte cu el. Îi adusesem o poză. "Poftim, e pentru tine, să nu mă uiți niciodată", și am simțit că mă prăbușesc.
Mi-a spus că o simplă poză nu e de ajuns, că nu sunt eu, e doar imaginea mea imortalizată într-una din miliardele de clipe ale vieții. "Vreau să mi te amintesc asa cum esti tu, întreaga, cu bune și rele, cu tot ce-ți place și ce nu, ochii tai, gura ta, dar mai ales să mi te amintesc asa cum ești acum."
"Imi place de tine", i-am spus. 
"Știu, tocmai pentru că tu, acum, aici, în intunericul nopții, la marginea acestei păduri, tu, ești cea mai mare dovadă de iubire. Trebuie să am certitudinea asta."
"Te iubesc, și am traversat toată padurea asta, singură, pentru ca maine pleci, și eu…te iubesc…."
Imi dăduseră lacrimile. "Aș traversa și muntii, și apa, și tot pământul ca să fiu lângă tine. Și nu mă mai privi așa, de parcă ar fi ultima oară…"
"Te voi revedea", mi-a spus.
I-am simțit bratele încolăcite în jurul meu, i-am simțit mirosul, și buzele apăsîndu-mi puternic gura. 
"Te voi revedea...", și mi-a dat drumul…

11 comentarii: