Sunt vinovată numai pentru ceea ce n-am făcut…

11 sept. 2009

Locul in care iti e sufletul


E toamna. Si imi place la nebunie. Am scapat de caldura sufocanta si de soarele arzator. Recunosc, peste o luna imi va lipsi vara, cu noptile calduroase, si zile senine, marea si ploile torentiale.
Pentru multi e o un anotimp trist si plin de singuratate. Pentru mine nu. E linistitor. De parca natura ar pastra tacerea in amintirea verii. E o armonie totala. M-as plimba zile intregi pe strazi, sa-mi sufle vantul in fata si sa fie frig. Sa vad copii care culeg castane, batrani care desfac papusoi in fata portii.
In fiecare toamna imi aduc aminte de plimbarile cu bunicul in care adunam toata nucile de pe strada, sau de mustul baut direct din cada in care bunica storcea strugurii.
Toamna e cand iti petreci toata ziua intr-o cafena calduroasa cu prietenii, cand culegi macese de pe barlad, cand stai pe o banca in parc si admiri ploaia de frunze, cand te bucuri de vant si dimineti racoroase, cand salivezi dupa gutuile vecinului si mirosul de pastrama.

Un comentariu: