Sunt vinovată numai pentru ceea ce n-am făcut…

6 oct. 2009

Tu, T

ar trebui sa existe un antidot pentru amintirile dureroase. as vrea sa iau o pastila si sa te uit. sa mi te sterg din memorie si retina sa-mi devina imuna in fata imaginii tale.

nu mai vreau sa ma invart in cerc. sa te uit pentru cateva zile, si la prima aparitie de-a ta sa o iau de la capat. stiu prea bine ca joci un rol. tu esti actorul principal. dragut, talentat, carismatic, politicos. iar ele, toate sunt spectatoarele lesinate dintr-o clipire de gene. in fiecare zi, iesi din casa si te urci pe scena. iti joci atat de bine rolul si pui atata daruire in imaginea ta, incat aproape ca pari adevarat. dar eu, eu care te analizez la rece, nu ma las convinsa. stiu ca va veni timpul cand scena nu te va mai atrage, iar publicul va fi plictisit de acelasi spectacol...cand vei tanji dupa o singura ea.

deocamdata, am sa-nvat sa ma apar. imi va lua ceva timp pana voi reusi sa fiu indiferenta, sau macar sa par. intai de toate va trebui sa cobor jos, in lumea reala, sa accept ca tu nu esti si nu vei fi niciodata pentru mine. apoi poate voi proceda ca de obicei si-mi voi ridica ziduri. imi voi impune sa te urasc, sa te dispretuiesc. ma voi minti ca tu nu meriti. ca-mi irosesc timpul, ca esti figurant, superficial, ignorant, idiot.

video


[pe cine mint? cat mi-ar placea sa-mi pierd octombrie cu figurantul de mana]

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu