e dimineata. prima ninsoare amestecata cu aroma de ciocolata calda. in fiecare dimineata bem ciocolata pe pervazul geamului. azi am admirat fulgii. mi-ai spus ca nu stiai de dansul lor. nu ti-a aratat nimeni cata magie e in legenarea lor spre pamant. si eu regret ca sunt trecatori, dar vezi tu, cand ninge mai tare, un strat alb si argintiu se asterne, pe pamant, si in noi. nu pot sa-ti descriu linistea din mine. poate ca si tu o simti, dar stiu ca la tine se topeste mai repede...
cat despre brad, e asa cum mi l-am imaginat dintotdeauna. e primul nostru craciun impreuna. niciodata aroma bradului n-a fost mai puternica. imi inunda toata fiinta si imi aminteste de copilarie, de intregul ritual pe care il desfasura mama la impodobirea lui. acum il vom gati impreuna. rosu si argintiu. eu n-am rabdare, tu esti nepriceput, si totusi e perfect. nu ajung la varf si ma ridici in brate. e gata. acum stiu ca trebuie sa scoti aparatul si sa ma obligi la poze. sunt ciufulita, in boxeri si tricou alb. imi spui ca sunt frumoasa, si imi prinzi primul zambet. ma supun, desi stiu ce vom face in urmatoarele ore. nu te saturi niciodata de poze si nu pot decat sa sper la norocul sa ramai fara film. a venit randul meu. te-ai asezat pe covor la poalele bradului. te privesc si nu am nevoie de nicio fotografie. stiu ca-ti voi retine toata viata privirea senina. nimeni nu ma mai vede ca tine, si nimeni nu ma mai iubeste asa. ma uit prin vizor si tu te strambi ca de obicei. stiu nu-ti place sa fii subiectul, in schimb profiti la maximum de mine. te plictisesti si imi iei aparatul din mana. il arunci intr-un colt si respir usurata...pana la urmatoarea sedinta...
iti amintesti ceva si alergi in bucatarie. curioasa, te pandesc si-mi dau seama ca ascunzi ceva, probabil cadoul meu de craciun. ti-am luat si eu unul, defapt mai multe caci nu m-am putut hotari.
iar vascul, trebuie neaparat sa ne sarutam sub vasc...

Mi s-ar putea intampla sa cunosc o femeie de mai multa vreme, dar abia intr-un anume moment s-o VAD. Poate ca, simtindu-i parfumul discret si vazandu-i mainile frumoase, as privi-o in ochi fara vorbe, pana m-ar intreba ce-i cu mine. Poate ca de la glezna ei as incepe o poveste care s-ar infinge in suflet.

Cand plange o femeie, nu intotdeauna un barbat e de vina, dar el e mereu una din lacrimi(alba sau neagra)...

Sa explice cineva cum se naste dragostea! Sa explice cineva ce-i aia simplitatea unei priviri din care afli tot si sa indrazneasca oricine sa-mi argumenteze de ce se duc naibii, dupa o vreme, atatea povesti senzationale de iubire...

Locuiesc vis-a-vis. Te vad in fiecare dimineata gol, cu ferestrele larg deschise. Nu ma arat, caci asta te-ar face sa zambesti. Te studiez. Numar femeile pe care le porti seara si le incercuiesc pe cele care si-au castigat dreptul sa deschida fereastra dimineata.
Iti stiu chipul speriat cand esti singur, si te-am vazut de atatea ori plangand dupa ce-ai umilit o femeie care tocmai a plecat. Ti-am vazut toate mastile, caci intr-o zi ai lasat ferestrele deschise si la pod.
Trebuie sa urci in fiecare zi trepele aceala, singur, ca sa-ti alegi cine vrei sa fii. Cred ca doar in 3 zile din ultimul an ai trait fara nicio masca. Si atunci iti venea mereu in vizita aceeasi femeie. Doar atunci inchideia ferestrele. Toate. Si trageai perdelele. Toate. Si plecau. Toate celelalte. Intra cu spatele drest la tine, dar iesea fugarita de cat de tare te-ar fi iubit daca nu te-ar fi stiut atat de bine...atat de rau,defapt.
Nu iubi. Asteapta sa vin sa-ti fac curatenie.

Fmeia mea insa va trebui sa fie perfecta pentru mine, nu in frumusete, ci in feminitatea ei deplina.
Daca nu mi-ar cere nimic, i-as da tot ce nici eu n-am crezut ca sunt in stare...
Daca in sufletul ei ar fi cel mai frumos, n-as mai pleca niciodata de-acolo...

Nu ne-am sarutat, am incremenit amandoi cu lacrima aia la mijloc, cu ochii deschisi si mirati.
Stiu ca am facut ceva ciudat, ceva interzis, ceva de nepovestit si, poate, de neiertat - ne-am iubit ca sa ne treaca dorul de oamenii pe care-i iubeam cu adevarat.
Il privesc peste umar si-i multumesc. Si el a sters toate urmele...

Sa ne miram impreuna de ceea ce am putea fi, daca n-am fi ceea ce parem sa fim... Pana si la teatru actorii au o zi in care nu joaca - luni e ziua cand sunt oameni obisnuiti, nu joaca pe nimeni, nu imbraca niciun costum, nu pleaca in nicio epoca. In restul timpului, sunt regi, bufoni, Olivia si Viola, Malvolio, tu, nebunul, eu si orice se mai intampla sa traiasca pe pamant.


Niste raspunsuri, Mihaela Radulescu, dupa parerea mea departe de a se numi scriitor. Un model de urmat, poate, o femeie puternica si plina de senzulitate, sigur, poate demna de admirat. Mi-a placut totusi cartea, ca intreg, m-a destins, iar unele povestiri chiar mi-au atras atentia.

stiu ca si voi va-ti intrebat, si nu o data, cum va vedeti prin ochii celorlati. mi-ar placea ca macar cateva din persoanele importante pentru mine sa reuseasca un exercitiu de sinceritate in ceea ce ma priveste. nu stiu in ce parte ar inclina balanta dar sunt sigura ca as fi si magulita si atinsa in propriul orgoliu. nu pot decat sa banuiesc, sa analizez si sa fac speculatii. probabil ca pentru tine as fi instabila si ezitanta, incapatanata si imatura. sau poate feminina si alintata, matura sau visatoare. poate si o prietena buna, o fiica buna, o tipa simpatica, prietenoasa. uneori aroganta, nepasatoare. prea intelegatoare, prea calma. enervanta, prefacuta, barfitoare. puternica. hotarata.veritabila.

Va plimbati seara de seara pe aceleasi strazi. El iti arata toate casele care ii plac, iar tu te gandesti cum ar fi sa locuiti intr-una din ele. Voi doi, singuri, zi de zi, bucurandu-va de toate rasariturile si impartasind fiecare apus, niciodata la fel.

Ii strangi degetele inghetate si ii saruti nasul rosu. Iti priveste chipul si nu-si mai doreste altceva. E perfect, complet, plin, un intreg. Pentru voi nu mai exista jumatati de masura. Voi ati avut norocul si va-ti gasit chiar dinainte sa va dati seama. Ati crescut cu dragostea de mana. Schimbatoare, ai cautat si altceva, ai incercat si alte senzatii. Ai fugit, ai tanjit dupa imposibil, ai descoperit experiente noi, ai sarutat fara ratiune si ai imbratisat fara rost. Toate astea degeaba, caci te-ai intors la cel pe care il iubeai, iar el te-a primit fara sa caute raspunsuri.

Acum va lasati purtati pe carari cunoscute, batute odata de pasii vostri. Nu mai sunt pasi mari, neregulati sau ezitanti, nu se mai despart sovaitor sau brusc la fiecare intersectie. Acum mergeti unul langa altul, iar soarele va coloreaza chipurile si va lumineaza privirea.

cine sunt ele? 3 pustoaice de liceu, 3 prietene, 3 fete obisnuite. sunt dependente una de alta desi nu-si dau seama. ele stiu ca va veni vremea cand drumul se va bifurca si fiecare va trebui sa-si aleaga traseul. dar se bazeaza pe timp si promit ca totul va ramane neschimbat. se vor intalni in schimb femei, si o vor lua de la capat.

nu credeti?

ar trebui sa scriu frumos, special, sa va transmit ceva, sa impresionez, pe tine, pe voi, pe toti. ei bine astfel de lucruri nu se pot descrie, iar tu stii cum e.

Recunoaste ca ai uitat. Nu vrei sa fie real, sa-i poti simti pulsul? Nu vrei sa te imbete parfumul si sa gusti din toate aromele? Nu vrei sa traiesti?

Hai nu mai fi superficial si aminteste-ti. Adu-ti aminte ce e timpul si acorda-ti cat mai mult pentru fiecare clipa. Aici ai voie sa fii lacom si egoist. Lungeste cat poti dimineata in care ti-a zambit, clipa cand ti-ai vazut copilul venind pe lume, seara in care va-ti iubit pe acoperisul blocului tau, cina in doi la restaurant, pe care ai prelungit-o o noapte intreaga. Aminteste-ti de copilarie, si de cei dragi, de prietenii si iubiri, de toti cei care au trecut prin viata ta.

Ai nevoie sa o iei de la capat. Dar mai intai opreste-te si nu mai goni ca un nebun? Nu vezi ca doar grabesti finalul? Acum priveste putin in jur. Iti era dor de chipul ei nu? Aprope ca nu poti intelege cum ai ajuns sa uiti chipul mamei, al iubitei, prietenei, surorii. Iar tu, cea care pretinzi ca esti sensibila si sentimentala nu-l mai recunosti pe un singur el din multimea care te-a orbit? Si tatal, cum il poti uita ?El care alerga dupa bicicleta, care iti facea avioane de hartie si iti aducea bomboane in fiecare seara cand ajungea oboist de la serviciu.

Te-ai pierdut. Ai decazut atat de mult incat ai ajuns sa-ti simulezi propria viata. Pentru tine nu conteaza ce simti, daca iubesti sau nu, daca iti place sau nu, daca vrei sau nu. Esti expert in lupta cu propriile teluri. Oricat s-ar zbate sa razbeasca in ecoul constiintei tale, le inabusi si le ascunzi cat de adanc poti. De aceea ai uitat si de ele. Le-ai inlocuit cu bani, masini luxoase, femei, sex…

Daca ar putea macar vreunul din voi sa priveasca de aici, de sus s-ar ingrozi. Sufletele voastre erau candva viu colorate, mii de curcubee suprapuse. Acum toate sunt negre si gaurite. Gauri mai mici, mai mari, gauri ce cresc pe zi ce trece. Da, asta faceti va mancati din suflet, il distrugeti. Poate ca daca unul dintre voi ar vedea imaginea asta dezolanta, s-ar ingrozi si va-ar avertiza pe toti. Poate ca asa veti scapa, si nu ati mai avea curajul sa va amanati. Poate ca impreuna ati reusi. Poate ca va-ti ajuta pe voi ajutandu-i pe altii….

sweet november

filmul lunii... siropos, in potrivire cu toamna, si bineinteles cu gusturile mele ;)) :D

[so, would you be my november?]