Sunt vinovată numai pentru ceea ce n-am făcut…

12 nov. 2009


Va plimbati seara de seara pe aceleasi strazi. El iti arata toate casele care ii plac, iar tu te gandesti cum ar fi sa locuiti intr-una din ele. Voi doi, singuri, zi de zi, bucurandu-va de toate rasariturile si impartasind fiecare apus, niciodata la fel.

Ii strangi degetele inghetate si ii saruti nasul rosu. Iti priveste chipul si nu-si mai doreste altceva. E perfect, complet, plin, un intreg. Pentru voi nu mai exista jumatati de masura. Voi ati avut norocul si va-ti gasit chiar dinainte sa va dati seama. Ati crescut cu dragostea de mana. Schimbatoare, ai cautat si altceva, ai incercat si alte senzatii. Ai fugit, ai tanjit dupa imposibil, ai descoperit experiente noi, ai sarutat fara ratiune si ai imbratisat fara rost. Toate astea degeaba, caci te-ai intors la cel pe care il iubeai, iar el te-a primit fara sa caute raspunsuri.

Acum va lasati purtati pe carari cunoscute, batute odata de pasii vostri. Nu mai sunt pasi mari, neregulati sau ezitanti, nu se mai despart sovaitor sau brusc la fiecare intersectie. Acum mergeti unul langa altul, iar soarele va coloreaza chipurile si va lumineaza privirea.

Un comentariu: