Sunt vinovată numai pentru ceea ce n-am făcut…

24 nov. 2009


e dimineata. prima ninsoare amestecata cu aroma de ciocolata calda. in fiecare dimineata bem ciocolata pe pervazul geamului. azi am admirat fulgii. mi-ai spus ca nu stiai de dansul lor. nu ti-a aratat nimeni cata magie e in legenarea lor spre pamant. si eu regret ca sunt trecatori, dar vezi tu, cand ninge mai tare, un strat alb si argintiu se asterne, pe pamant, si in noi. nu pot sa-ti descriu linistea din mine. poate ca si tu o simti, dar stiu ca la tine se topeste mai repede...
cat despre brad, e asa cum mi l-am imaginat dintotdeauna. e primul nostru craciun impreuna. niciodata aroma bradului n-a fost mai puternica. imi inunda toata fiinta si imi aminteste de copilarie, de intregul ritual pe care il desfasura mama la impodobirea lui. acum il vom gati impreuna. rosu si argintiu. eu n-am rabdare, tu esti nepriceput, si totusi e perfect. nu ajung la varf si ma ridici in brate. e gata. acum stiu ca trebuie sa scoti aparatul si sa ma obligi la poze. sunt ciufulita, in boxeri si tricou alb. imi spui ca sunt frumoasa, si imi prinzi primul zambet. ma supun, desi stiu ce vom face in urmatoarele ore. nu te saturi niciodata de poze si nu pot decat sa sper la norocul sa ramai fara film. a venit randul meu. te-ai asezat pe covor la poalele bradului. te privesc si nu am nevoie de nicio fotografie. stiu ca-ti voi retine toata viata privirea senina. nimeni nu ma mai vede ca tine, si nimeni nu ma mai iubeste asa. ma uit prin vizor si tu te strambi ca de obicei. stiu nu-ti place sa fii subiectul, in schimb profiti la maximum de mine. te plictisesti si imi iei aparatul din mana. il arunci intr-un colt si respir usurata...pana la urmatoarea sedinta...
iti amintesti ceva si alergi in bucatarie. curioasa, te pandesc si-mi dau seama ca ascunzi ceva, probabil cadoul meu de craciun. ti-am luat si eu unul, defapt mai multe caci nu m-am putut hotari.
iar vascul, trebuie neaparat sa ne sarutam sub vasc...

Un comentariu:

  1. Am observat commentul de la tine, aşa că m-am gândit că am o oarecare obligaţie. În fond, noi blogger-ii, cei care ne-am vândut sufletele la licitaţie pe Internet, pentru vizualizări şi aplauze de la emoticoane, noi trebuie să ne sprijinim unul pe altul. Aşa că, dacă tu m-ai sprijinit pe mine, şi eu te sprijin pe tine, şi îţi dau un comment, ca să vadă lumea că eşti destul de interesantă încât să îşi piardă câteva clipe pe pagina ta. Mi-a plăcut primul paragraf, cel cu şedinţa foto imaginară, şi sper să mai ai parte de astfel de şedinţe. În boxeri şi tricoul alb. Şi ciufulită, că aşa dă femeia bine în poze.

    RăspundețiȘtergere