Sunt vinovată numai pentru ceea ce n-am făcut…

13 apr. 2010

Prieten drag, Morfina mea, du-ma spre castel...
Vantul alearga cu mine spre castel
Caramida noua, da Doamne sa ploua!
Soarele-mi deschide poarta catre el
Caramida rea, da Doamne sa stea!
aberatii...asta insir aici.
as termina cu toate daca as sti ca nu ma va lovi un munte de regrete. nu mai stiu nimic. nu mai inteleg nimic din randurile astea, mi se par niste imense porcarii si abia ma abtin sa nu le distrug pe toate.
nu mai vad rostul tau aici in mine. vreau sa dispari din ganduri, din suflet. sa sterg orice urma. sa nu-mi mai aminteasca nimic.
prostii... doar gura de mine. nu fac nimic din ce mi-as dori.
degeaba ma zbat.
orice as face raman urmele..

intr-o dimineata te-ai trezit si nu il mai iubeai.
intr-o dimineata ti-a devenit strain.
nu-i mai stiai mirosul, nu-i mai cunosteai glasul.
intr-o dimineata a devenit amintire....

eu inca astept...

4 comentarii:

  1. mc de comment!scrii frumos..imi place>:D<take care

    RăspundețiȘtergere
  2. "intr-o dimineata te-ai trezit si nu il mai iubeai.
    intr-o dimineata ti-a devenit strain.
    nu-i mai stiai mirosul, nu-i mai cunosteai glasul.
    intr-o dimineata a devenit amintire...."

    DAAAA!

    RăspundețiȘtergere
  3. si a fost asa bine in dimineata aia..

    RăspundețiȘtergere