Sunt vinovată numai pentru ceea ce n-am făcut…

12 apr. 2010

intrebare

n-am inteles niciodata chestia asta cu poeziile. n-am scris niciodata una, nici macar n-am incercat si nici nu stiu daca o voi face, vorba aia niciodata sa nu spui "niciodata". nu pot sa inteleg un lucru. poeziile abstracte, le numesc eu. cele cu metafizica iubirii, si cel de fel de expresii si metafore care mai de care, cuvinte care se intrec, cuvinte care se bat intre ele. se bat sa-si castige un loc printre acele randuri. nu vreau sa sune a critica, dar n-am putut niciodata sa inteleg astfel de poezii. ma intreb daca autorii chiar simt toate acele chestii. sau doar se straduiesc sa le modeleze cat mai bine, se framnata, invart cuvintele pana ajung la ceva satisfacator, care sa "de-a bine" sau sa "sune bine". iertati-mi indrazeala, iar cei ce scriu sau citesc creatii de genul sa incerce sa nu o ia personal. nu vreau decat sa cunosc si alte pareri...

4 comentarii:

  1. nici eu nu scriu poezii. chiar nu am inspiratie pt poezie. mi s epare prea complicat:)).

    RăspundețiȘtergere
  2. poezia este personala, poate cea mai personala modalitate de a te exprima.

    formele ei au fost alterate fiindca actualul o cere. angoase noi s-au nascut din asfalturi. aveau nevoie de poezia asfaltului pentru a le transpune in forma.

    cititorul cauta alaturari inedite, dupa cum zicea si Pavese.
    da, este adevarat.

    dar ideile raman aceleasi. Bacovia s-a format dupa Baudelaire, Nichita a luat si din Blaga si din Bacovia si din Eminescu(nu mai spun de Whitman, poate Rimbaud etc) si nu numai. daca imi amintesc, Nichita vorbeste si de Hegel.

    Poezia e nelimitata. Poetul e doar moasa(Nichita a spus asta).

    Dadaismul a vrut sa calce peste tot ce fusese scris inainte. Lumea a avut nevoie de dadaisti. Modernismul a trecut mai departe, inspre filosofie. Neomodernismul le-a luat pe toate in pantece. Dar asta nu conteaza...sunt doar divagatii.

    Poezia se simte adanc atunci cand rezonezi cu ea. Asta nu poate fi mereu. Insa, sa stii ca fiecare poezie ascunde ceva, nu e doar rima aceea incrucisata pe care ti-o arata profesoara sau epitetul cromatic scris la tabla. Nu, poezia e preaplin. Nevoia de a fi liric de aici deriva.

    Ar trebui sa-ti spui:
    "in zidurile acestea respira ceva"

    Si nu sa vezi doar caramizile

    RăspundețiȘtergere
  3. dupa cum am mai zis accept orice parere, insa nu pot sa o si insusesc....nu vad de ce ar fi poezia cea mai personala forma de exprimare. daca exista un adevar in ceea ce scrii, daca simti cuvintele acelea, sub orice forma ar fi ele, sunt personale
    multumesc oricum pt idee:)

    RăspundețiȘtergere
  4. "ma intreb daca autorii chiar simt toate acele chestii. sau doar se straduiesc sa le modeleze cat mai bine, se framnata, invart cuvintele pana ajung la ceva satisfacator". raspunsul este "da".

    RăspundețiȘtergere