Sunt vinovată numai pentru ceea ce n-am făcut…

14 nov. 2010

Inchid ochii si, pentru o clipa totul dispare. Timpul care a fost inapoi e acum inainte. Copila de 17 ani, e inlocuita de femeia de 27 de ani. Doamne cand au trecut atatia ani? Cred ca abia acum, cand tin in mana foaia asta ingalbenita, realizez cu adevarat trecerea timpului. Am aproape 30 de ani!..
As putea sa va spun multe despre mine, eu cea a prezentului, sa va povestesc cine sunt, cum sunt, ce mi-a devenit viata… Dar poate ca e mai frumos sa intoarcem cateva pagini din cartea asta, numita destin, si sa ascultam gandurile unei adolescente, despre ce va deveni viata ei. Imi simt sufletul strans de emotii, si ma rog in gand sa nu se fi inselat. Ma rog sa nu fi gresit, si sa fi avut dreptate, sa fi fost realista si visatoare in acelasi timp…
Am 27 de ani si pot spune ca sunt fericita. Nu ma refer la fericirea in starea ei pura, la clipele acelea voluptoase, si atat de scurte in viata noastra. Cred ca toti ati fost fericiti. Cand vi s-au nascut copii, cand va-ti intalnit perechea, cand va-ti legat vietile, cand va-ti implinit un vis. Sunt atat de intense momentele ca acestea, incat nu le-am putea suporta constant in vietile noastre.
Sunt fericita pentru ca ma simt multumita. Multumita de ce am realizat, pana acum (pentru ca inca mai am multe planuri), multmita de cariera si familia mea.
Voi incepe cu ce e mai important. Am un copil si un sot superb. Doi oameni minunati. Am in geanta o poza pe care promit sa v-o arat. Copilul e cea mai importanta realizare a mea si imi pun tot sufletul in cresterea si educatia lui. Pe langa sot, ma mai ajuta mult si parintii mei. In curand ii vom oferi inca un tovaras de joaca, sau poate doi, cine stie?..
Sotul meu e cel mai minunat om de pe acest pamant. Ne iubim foarte mult, desi au trecut acei „3ani” de casatorie. Nu s-a schimbat nimic intre noi, nu s-a stins nici macar putin din iubirea care ne-a legat pentru totdeauna ci, din contra, ea creste pe zi ce trece.
Pe plan profesional mai am inca multe de implinit. Visul meu e detin o catedra intr-o universitate. Sunt profesor de limba romana, pentru ca asta mi-am dorit dintotdeauna, si momentan predau la unul din cele mai bune licee din oras. Imi iubesc profesia si pun mult suflet in ceea ce fac. Imi plac mult copii, si am o relatie deschisa cu elevii mei, cu care si colaborez foarte bine. Impreuna obtinem rezultate frumoase. Stiu ca mai am de invatat, dar simt ca imi voi implini visul.
Cand aveam 17 ani, imi doream de asemenea, sa scriu carti si sa realizez fotografii. Cu asta ma ocup acum in timpul liber. Am publicat deja o carte, de pe urma careia am primit si critici si aplauze, dar nu ma las!... Fotografii fac de cate ori am timp, sau de cate ori se iveste vreo oprtunitate. Daca intalnesc vreun om frumos, il rog sa-mi pozeze, daca imi place un peisaj e suficient sa apas pe buton, daca ma emotioneaza vreun moment, sau daca ma misca ceva, am mereu aparatul cu mine…. Si uite asa, am trecut deja de primele expozitii. Prietenii admira ceea ce fac, dar cel mai mult ma bucura un chip necunoscut la prezentarile mele.
E un mod placut de a te destinde…
Am o viata frumoasa si echilibrata. Ofer iubire si zambete, primesc zambete si iubire. Am credinta in oameni, dar mai presus in Dumnezeu.
Nu e asa cum visam la 17 ani, e mult mai mult!!!

O idee frumoasa. Discursul meu de peste 10 ani. Scriem pe o foaie cateva randuri adresate noua peste 10 ani. Le sigilam intr-un plic pe care il punem intr-o cutie. Cutia va fi deschisa peste 10 ani, la intalnirea dintre colegi. Fiecare isi va citi srisoarea, si va descoperi daca s-a inselat sau nu...

2 comentarii:

  1. Ai un vis frumos... Dumnezeu sa te ajute sa ti se implineasca!

    RăspundețiȘtergere
  2. Frumos! esti pe drumul cel bun! Cel mai mununat lucru este ca oferi iubire si zambete si primesti zambete si iubire. O viata implinita si de acum inainte!

    RăspundețiȘtergere