Sunt vinovată numai pentru ceea ce n-am făcut…

23 apr. 2010

abandon sau izbanda?

iti urasc zambetul ala idiot si crispat pe care mi-l arunci la fiecare "buna". la asta se rezuma relatia noastra. la un simplu salut, un zambet fortat si privirea mea tampa.
nu mai stiu ce-am aici, nu mai stiu cine sunt, ce vreau. m-am prostit. nu mai dorm, nu mai traiesc, nu pot sa ma mai bucur de nimic. nu mai simt nimic in afara de tine. esti prezent zi si noapte, caci sufletul mi-e gazda. iar tu, asemenea parazitilor te hranesti. e din ce in ce mai putina viata acolo, cat despre forta ai supt-o toata.
ma simt framantata intr-un vartej. sunt clipe cand vantul se potoleste si ma vad afara, eliberata, curata. momentele cand uit de tine. apoi incepe si mai tare, se invarte din ce in ce mai puternic. atunci nu mai pot respira, iar ura pentru ea creste, se alimenteaza cu fiecare sageata pe care mi-o arunca in inima. ii zambesc frumos, caci nu vreau sa te ranesc. mi-e mila de ea, mi-e mila de tine. doar crezi ca o cunosti, doar crezi ca poarta ce ai tu nevoie. nu i-ai vazut niciodata zambetul veninos, m-ar ucide daca ar putea. si uite-ma inca aici, inca rezist, si o voi face doar ca sa o vad infranta. recunosc, n-am urat pe nimeni asa cum o urasc pe ea.
o urasc pentru ca e falsa, cinica.
pentru ca nu si-ar recunoaste niciodata gandurile necurate.
pentru ca la ea totul e bine si frumos.
pentru ca-si ascunde amaraciunea in zambete ce nu dureaza mai mult de-o secunda.
pentru ca eu te iubesc, iar ea nu.
pentru ca eu nu te-as rani niciodata, in schimb ei nu i-ar pasa.
pentru ca mi-e frica si nu stiu cum sa fac, iar ea sta cu plasa intinsa, asteptandu-te sa cazi. pentru ca nu te pot lasa. pentru ca tu nu-i poti vedea plasa, in schimb eu pot.
si iar ma rapeste deznadejdea. daca totusi va meritati unul pe altul? amandoi va hraniti de pe urma celorlati. daca nu trebuie sa fac decat nu pas, si-am iesit? daca as uita de ea? daca te-as lasa in urma si m-as desprinde? daca nu mi-ar mai pasa?....

fa-ma sa te urasc, caci de la dragoste la razboi nu e decat un pas. un pas, atat mai avem. se umple paharul, si cineva trebuie sa renunte, inainte sa ne rapeasca puhoaiele. un imbold si renunt fericita.
altfel nu pot...

6 comentarii:

  1. uraste-l ! merita! merita! toti merita! -marita- rar folosesc cuvantul asta.

    "buna." si in inima ta ce e in momentul ala?

    te pup:*

    RăspundețiȘtergere
  2. sa zicem ca sunt "ametita" de moment...apoi cand el dispare incepe sa-mi fie ciuda. pe mine, pe el, pe tot

    RăspundețiȘtergere
  3. AIUREAaaaaaaaa. ia un cutit si omoara-l

    RăspundețiȘtergere
  4. ar trebui:))>:)....si tot o s-o fac intr-o zi....nu cont cum dar o sa moara

    RăspundețiȘtergere
  5. crima pasionala;))=))...si asa in orasul asta nu se intampla nimic:)))

    RăspundețiȘtergere
  6. eu zic sa-l lasi sa vada ce textura are plasa si ce gust are suferinta. e mai chinuitor decat o simpla lovitura de cutit. (sau mai multe)
    ah. di a bo lic :x

    RăspundețiȘtergere