Toate sarutarile pe care nu le-am dat si toate sarutarile pe care nu le-am primit, zambetele care nu ni s-au deschis si atatea timiditati ale iubirilor noastre nu ne-au intarit si nu ne-au pecetluit oare singuratatile? Nu ne-au facut luptatori si exaltati atatea refuzuri ale vietii? Si cand noi insine ne-am refuzat, n-am facut-o cu mandria si speranta altor triumfuri? Care este inceputul singuratatilor noastre, daca nu o iubire care n-a putut sa se reverse si care este hrana acestor singuratati, daca nu atatea iubiri inchise in noi?

 O presimitire de extaz echivaleaza o viata. De cate ori marginile inimii intrec pe ale lumii, de atatea ori intram in moarte de prea multa viata. Cuprinsul inimii, in care rataceste universul. Inima deschisa totului sau despre sfasierile inimii... Si despre sangele inimii care nu pateaza decat cerul....