Sunt vinovată numai pentru ceea ce n-am făcut…

30 iul. 2009

Drumul spre regasire 3


In noaptea asta m-am trezit pe neasteptate. M-am gandit la fericirea noastra de acum patruzeci si opt de ani. Te-am avut intreaga, pe tine, gratia, pe tine... femeia secolului tau.
Iti amintesti ca ti-am spus ca inimile nu au niciodata riduri. Cu un zambet tu esti bucuria mea, cu o clipa de intristare tu esti durearea mea. Dar nu, sa nu fie durere. Ma gandesc la tine, vad in tine, tu imi dai deplinatate, tu ma duci cu tine, tu ma incanti si tu ma farmeci. Si noi devenim din ce in ce mai mult suflete, si acolo, aproape de noi, un colt de cer se deschide incet.
Apoi m-am rugat si am adormit iar. Si mi s-a parut ca umbra din jurul meu devine albastra...

2 comentarii:

  1. o iubire adevarata, care mai poate dainui milenii...

    da ce repede circula vestile :)) stii si tu ce cred eu ca stii?:>

    RăspundețiȘtergere