e perfect

e craciun...e liniste si pace... bucurie si zambete inghetate...colinde si hohote de ras...si vin fiert. multa zapada si beculete si artificii si pozeeee....praline si cozonac, dar mai ales TURTA[:))]....cadouri si imbratisari. focul din soba si gerul de afara. brad, mos craciun si multe amintiri.

multa iubire. armonie. fericire!

te iubesc. te iubesc. te iubesc. si atat.
acum.
http://www.youtube.com/watch?v=aBKcKQHZXks&feature=related

aseara am ascultat o poveste. nu e o poveste de craciun, nu e un basm, nu e inchipuita de vreo imaginatie bogata. e o intamplare reala, traita cu ochii larg deschisi si cu toate simturile activate. e una din povestile care isi lasa amprenta atat asupra celor care au traito cat si celor carora le este impartasita. am ascultat-o pana tarziu in noapte pe bunica, cum sufla, cu lacrimile in ochi, praful de pe propriile amintiri...

aveam 18 ani, iar mihai era barbatul care voiam sa-mi fie alaturi, intr-un cuvant barbatul vietii mele... vezi tu, era o vreme cand totul era interzis, as putea spune ca mai ales dragostea...nu aveai voie sa te apropii de un barbat, fara sa fiti luati, sau ulterior sa aveti deja stabilita data, deci nu aveai voie sa te indragostesti... stiu, te gandesti ca exista dragoste la prima vedere, dar avand varsta si experienta mea nu pot decat sa-ti marturisesc ca dragostea adevarata apare atunci cand cunosti persoana respectiva, cand traiesti alaturi de ea si aveti sansa de a va deschide unul spre celalalt...

perioada in care am trait alaturi de el a fost cea mai fericita parte a vietii mele. intradevar a fost scurta, dar mi-a ramas vie in memorie prin intensitatea ei. chiar si acum la 65 de ani, mi se pune un nod in gat cand imi aduc aminte de noi doi...

ne-am cunoscut intr-o primavara si peste o luna eram deja la mare. acolo ne-am petrecut toata vara. am trait 3 luni pe o plaja pustie, intr-un cort. nu aveam decat banii si cate un rucsac cu haine. mancam in fiecare zi la o terasa, ne spalam in mare, sau pe la bai comune.

tin minte intr-o zi am intrat amandoi la dus...atunci l-am vazut pentru prima data gol, atunci, odata cu hainele, am lasat si zidurile jos... eu eram virgina, si asa m-am si intors acasa...

n-am mai spus nimanui asta, dar acela a fost poate cel mai erotic moment al meu cu un barbat. desi stiam ca fac ceva interzis aveam incredere in el, si am acceptat din curiozitate, m-am lasat dusa de val, cum spuneti voi. ce s-a intamplat acolo nu mai conteaza, dar tin minte expresia oamenilor care asteptau la rand cand ne-au vazut iesind pe amandoi. erau priviri pline de ura, de acuz pentru mihai, sau dispret pentru mine. atunci mihai ma luat de mana si am fugit amandoi departe de oamenii aceia incuiati.

niciodata in viata nu m-am simtit mai libera ca in acele luni. ne petreceam toata ziua pe plaja, ne plimbam cat vedeam cu ochii si faceam tot ce ne trecea prin minte, iar el ma urma cu pasiune in toate nebuniile mele. stateam doar noi doi, fara nimeni, singuri, precum pustnicii, care isi descopera propriul paradisul. noptile alaturi de el in cort erau magice, iar spre dimineata, respectam un fel de ritual, ne dezbracam si intram in mare. era perfect in lumina lunii si aveam momente cand eram pe punctul de a-mi incalca toate promisiunile....in acele nopti nu vroiam decat sa trec in el, asa cum trecuse si sufletul lui in mine. eu stiam ca-mi voi petrece restul zilelor langa el si ca urma sa ma ceara de sotie.

si asa sa si intamplat, in ultima zi acolo, a scos din buzunar un inel cu un melcusor drept piatra, si m-a cerut de sotie. aceste emotii nu pot sa ti le descriu, le vei simti si tu odata...

ne-am intors acasa si vraja s-a rupt. familiile, regulile, societatea, omenii, legea, nimic nu ne permitea aceasta dragoste, si nimanui nu-i pasa. amandoi ne iubeam si incercam sa ignoram piedicile. daca as fi stiut atunci ca nu trebuiau alungate ci invinse, daca as fi avut mai mult curaj...da mai mult decat a fugi cu un barbat, daca as fi trecut si dincolo de panzele albe, nu ti-as mai fi povestit toate astea...nu spun ca am facut ceva demn de urmat, ca as putea fi un exemplu, eu n-am facut decat sa-mi traiesc povestea...

stii ce mi-a spus odata, ca iubirile mari nu se implinesc aici pe pamant, ca viata nu are nevoie decat de iubirea simpla, cu scopul ei cert. ca o pasiune ca a noastra infrunta timpul, legile firii, toata oranduiala lumii, in goana ei nebuna, fara tinta si fara scop. si-si arde aripile, asemenea fluturelui care ravneste lumina prea orbitoare pentru el...

ca orice femeie care a iubit candva, si poate ca inca mai iubeste, ca orice femeie care vorbeste de barbatul vietii ei, de sufletul pereche, ca orice femeie romantica, bunica nu vrea sa recunoasca ca nu erau de ajuns sacrificiile ei. nu le cunosc decat o parte din poveste, mici amanunte, nu l-am vazut niciodata pe acest mihai si nici nu stiu ce-a simtit el pentru bunica mea, nu stiu cum li s-a terminat povestea, si care a renuntat primul. nici macar nu vreau sa-l acuz, desi ma abtin cu greu... el a facut-o fericita, un privilegiu de care putini oameni aveau parte atunci, alaturi de el a gustat din viata, si alaturi de el a indraznit sa-si ia zborul...si ce zbor, trebuie sa fi fost o priveliste minunata... sper doar ca el so fi iubit cu aceeasi intensitate, sau poate chiar mai mult, o femeie ca ea merita din plin.... si asa cum zice si ea, sper sa se intalneasca candva...

Trebuie doar sa privesc prin ochii tai... acum nu ma pot hotari...stangul sau dreptul? In stangul vad o mare linistita, albastra si un apus violet, iar in cel din dreapta e furtuna si ploua neincetat. Marea nu mai are culoarea turcoazului, e neagra si cerul e delimitat de crapaturi luminoase. In acele fractiuni de secunda am impresia ca e zi si soarele ne incalzeste. E pacat ca jocurile astea de lumi sunt urmate de sunete asurzitoare. Atunci mi se face frica si vreau sa te strig, insa e in zadar, tu nu ma poti auzi, caci natura e mai puternica decat legatura dintre noi...

niste copii speciali

suntem celee mai buneeee.....si va iubeesc:*:*:));;)....siii ca sa fim in spiritul craciunului trebuie sa impartim si cu altii ce avem noi....soooo here we are B-)

iarna e azi

iarna e cand ninge cu fulgi mari ce se astern unul peste altul, pana cand albul ne spala ochii. e iarna cand te trezesti dimineata si constati surpriza, cand te bucuri ca un copil, si sari in sus jumatate de ora. iarna e cand stai in fotoliu cu o cana de vin fiert si o carte in mana, cand privesti prin geamul aburit ore intregi, si strada-ti binecunoscuta ti se pare magica. cand miroase a brad si scortisoara, si cozonac. iarna are gust de nuci si rom.... e iarna cand auzi focul trosnind in soba, si odata cu el viscolul vuind pe la ferestre, cand in liniste rasuna glasul colindatorilor...clinchetul clopoteilor... cand ai mainile reci si nasul rosu, cand crapa si pietrele de ger. e iarna in parcuri, pe strada, pe derdelus, e iarna plina de beculete si mosi craciuni, si cadouri ghicite sau neasteptate, felicitari pline de ganduri bune. o iarna ce aduce oameni...de zapada...si urme de sanii pe toate strazile. iarna cu privirea vesela si fermecata a unui copil, cu nopti pe covor, sub brad, cu povesti. e iarna cand toti avem ceva de daruit...un zambet, o privire, un sarut, o imbratisare, iertare, iubire.

a new friend

meet my special friend, Snow :X:X

iarna asta ne curata gandurile si ne spala sufletele...

nimic nu mi-a adus aminte de copilarie....ca iarna de afara.... privesc prin geamul aburit fulgii cum se pierd aproape de pamant. in 3 ore nu se mai vede nimic, nicio urma, niciun pas, totul e spalat, purificat. nu a mai ramas nimic patat, murdar. stiu ca asa e si cu sufletul oamenilor. as zice ca zapada se asterne in fiecare din noi. nu-mi misc privirea de frica sa nu stric magia, si aprope ca-mi tin respiratia. s-a facut noapte. acum pot sa aud lemnele trosnind in soba bunicii si povestile soptite de ea inainte sa adorm. gata, se asterne linistea, si totul incremeneste intr-o pace perfecta. odata cu somnul ma curpinde si gandul la gustul ceaiului de dimineata....scortisoara si rom...

El e barbatul care ma face sa simt ca traiesc, la 40 de ani.

Nu judec, si nici nu acuz pe nimeni, dar majoritatea femeilor la 40 de ani, nu mai stiu ce-i dragostea, cu atat mai mult ca nu mai tin minte ultimul orgasm. Aceste femei nu-si mai privesc barbatii in ochi, sau poate si mai rau, nu-i mai privesc deloc. Nu mai traiesc nimic interesant, sunt golite de emotii, de simturi, de judecata. Cum poate o femeie la 40 de ani sa se considere trecuta, batrana???? Ca ea nu mai are sansa si mai ales dreptul sa indrazneasca. Cine hotaraste in locul acestor femei si cine le rapeste aceste privilegii?

Nu stiu cate vor deschide ochii ascultandu-mi povestea, cate ma vor judeca, cate ma vor dispretui, si cate ma vor compatimi. Nu vreau decat sa va analizati viata, si sa trageti propiile concluzii, mai bune sau mai rele…

Numele meu e Maria, si clar nu sunt o sfanta. Nu mi-am sacrificat nimic, poate doar siguranta. Da, avem si eu o casa, un barbat, un pat, in care ne culcam impreuna in fiecare noapte, o glinda in care ma priveam noaptea alaturi de el, dormind, si o perna udata regulat de lacrimi. Ma simteam neputincioasa sa mai schimb ceva, nefericita, singura. Vedeti, incepusem sa fac si eu aceleasi greseli…

Pana a aparut Victor. Despre el incepusem sa va vorbesc… Victor, e cel mai real si cel mai poftit barbat din viata mea, e barbatul vietii mele. El mi-a aratat ca dragostea nu are limite si nici un timp al ei, ca se poate naste oricand, la orice varsta, in cele mai neasteptate sau dorite momente. Recunosc, eu mi l-am dorit pe Victor, am dorit ceva care sa-mi schimbe viata, cu riscul de a renunta la tot.

Acum ma bucur ca a fost nevoie sa astept 40 de ani. Probabil ca daca la-s fi intalnit in tinerete as fi trecut pe lanaga el fara sa stiu ca e barbatul vietii mele, probabil ca acum nu i-as mai parea atat de frumoasa, atat de unica, si sigur n-as fi aflat ca fercirea necesita asteptare…

-Astazi vreau sa fac ceva pentru tine...

-Stii ca nu am nevoie de altceva.

-Vreau sa-ti vad zambetul de fericire

-Dar eu sunt fericita

-Nu, ma refer la fericirea adevarata, ca atunci cand ti-am prins mainile si ti-am spus ca te iubesc...mai tii minte?

-Da, ai dreptate, stii ce vreau? Vreau sa ninga... stiu ca daca ma iubesti va ninge

Astazi orasul a fost a nostru, si fiecare strada avea o poveste. In ficare casa stateam noi, indragostiti, noi casatoriti, noi cu un copil, doi, patru…noi batranii care isi asteapta nepotii, noi care ne cunoastem de-o viata.

Astazi pasii nostri au ramas imprimati peste tot, pe trotuar, pe aleea din parc, pe mijlocul strazii, asa cum ne place sa mergem...

Astazi nu ne-am vorbit prea mult. Astazi ne-am cunoscut prin atingeri si priviri.

Astazi primul fulg mi sa asezat pe obraz si data asta am simtit ceva mult mai placut decat buzele lui

-Iti promit ca de acum va ninge in fiecare iarna…

Astazi odata cu fulgii au inceput sa-mi cada si lacrimile. Stropi de fericire imensi, ca niste fulgi de nea ce se vor topi mai repede la lacrima

-Tu, iubita mea, ai cei mai frumosi ochi umflati de plans…

Acum voi deschide ferestrele si ma vei vedea... Ridica-ti privirea. Buna dimineata. Sunt goala doar pentru ca asa iti bei si tu cafeaua in fiecare dimineata si am vrut sa nu fim inegali. Continua sa citesti, o sa ai timp sa ma vezi mereu. Ridica mana dreapta daca ai nevoie de mine sau mana stanga daca ti-e frica...

Ti-ai pus amandoua mainile pe fata... Scrisoarea mea e pe jos. Deci ai ridicat mainile... Dar pe amandoua! Cateodata te traduc greu... Ai nevoie de mine, dar ti-e frica... E prea comun, nu, nu asta ai vrut sa-mi spui...

Acum stiu - avea nevoie de mine, ii era ingrozitor de frica sa admita si isi pusese singura masca pe care orice femeie indragostita i-ar fi dat-o deoparte cu usurinta. In spatele palmelor lui se afla exact ceea ce simtea. Trebuia doar sa-i dau palmele deoparte...

In fiecare dimineata, cand deschid fereastra, ridic brusc mana dreapta si mult mai incet, mana stanga.

Din obisnuinta, caci marea nu ma vede.

esti specialist in a aduce in tine femei pe care sa le tii in preorgasm cu anii, numindu-le prietene...

e dimineata. prima ninsoare amestecata cu aroma de ciocolata calda. in fiecare dimineata bem ciocolata pe pervazul geamului. azi am admirat fulgii. mi-ai spus ca nu stiai de dansul lor. nu ti-a aratat nimeni cata magie e in legenarea lor spre pamant. si eu regret ca sunt trecatori, dar vezi tu, cand ninge mai tare, un strat alb si argintiu se asterne, pe pamant, si in noi. nu pot sa-ti descriu linistea din mine. poate ca si tu o simti, dar stiu ca la tine se topeste mai repede...
cat despre brad, e asa cum mi l-am imaginat dintotdeauna. e primul nostru craciun impreuna. niciodata aroma bradului n-a fost mai puternica. imi inunda toata fiinta si imi aminteste de copilarie, de intregul ritual pe care il desfasura mama la impodobirea lui. acum il vom gati impreuna. rosu si argintiu. eu n-am rabdare, tu esti nepriceput, si totusi e perfect. nu ajung la varf si ma ridici in brate. e gata. acum stiu ca trebuie sa scoti aparatul si sa ma obligi la poze. sunt ciufulita, in boxeri si tricou alb. imi spui ca sunt frumoasa, si imi prinzi primul zambet. ma supun, desi stiu ce vom face in urmatoarele ore. nu te saturi niciodata de poze si nu pot decat sa sper la norocul sa ramai fara film. a venit randul meu. te-ai asezat pe covor la poalele bradului. te privesc si nu am nevoie de nicio fotografie. stiu ca-ti voi retine toata viata privirea senina. nimeni nu ma mai vede ca tine, si nimeni nu ma mai iubeste asa. ma uit prin vizor si tu te strambi ca de obicei. stiu nu-ti place sa fii subiectul, in schimb profiti la maximum de mine. te plictisesti si imi iei aparatul din mana. il arunci intr-un colt si respir usurata...pana la urmatoarea sedinta...
iti amintesti ceva si alergi in bucatarie. curioasa, te pandesc si-mi dau seama ca ascunzi ceva, probabil cadoul meu de craciun. ti-am luat si eu unul, defapt mai multe caci nu m-am putut hotari.
iar vascul, trebuie neaparat sa ne sarutam sub vasc...

Mi s-ar putea intampla sa cunosc o femeie de mai multa vreme, dar abia intr-un anume moment s-o VAD. Poate ca, simtindu-i parfumul discret si vazandu-i mainile frumoase, as privi-o in ochi fara vorbe, pana m-ar intreba ce-i cu mine. Poate ca de la glezna ei as incepe o poveste care s-ar infinge in suflet.

Cand plange o femeie, nu intotdeauna un barbat e de vina, dar el e mereu una din lacrimi(alba sau neagra)...

Sa explice cineva cum se naste dragostea! Sa explice cineva ce-i aia simplitatea unei priviri din care afli tot si sa indrazneasca oricine sa-mi argumenteze de ce se duc naibii, dupa o vreme, atatea povesti senzationale de iubire...

Locuiesc vis-a-vis. Te vad in fiecare dimineata gol, cu ferestrele larg deschise. Nu ma arat, caci asta te-ar face sa zambesti. Te studiez. Numar femeile pe care le porti seara si le incercuiesc pe cele care si-au castigat dreptul sa deschida fereastra dimineata.
Iti stiu chipul speriat cand esti singur, si te-am vazut de atatea ori plangand dupa ce-ai umilit o femeie care tocmai a plecat. Ti-am vazut toate mastile, caci intr-o zi ai lasat ferestrele deschise si la pod.
Trebuie sa urci in fiecare zi trepele aceala, singur, ca sa-ti alegi cine vrei sa fii. Cred ca doar in 3 zile din ultimul an ai trait fara nicio masca. Si atunci iti venea mereu in vizita aceeasi femeie. Doar atunci inchideia ferestrele. Toate. Si trageai perdelele. Toate. Si plecau. Toate celelalte. Intra cu spatele drest la tine, dar iesea fugarita de cat de tare te-ar fi iubit daca nu te-ar fi stiut atat de bine...atat de rau,defapt.
Nu iubi. Asteapta sa vin sa-ti fac curatenie.

Fmeia mea insa va trebui sa fie perfecta pentru mine, nu in frumusete, ci in feminitatea ei deplina.
Daca nu mi-ar cere nimic, i-as da tot ce nici eu n-am crezut ca sunt in stare...
Daca in sufletul ei ar fi cel mai frumos, n-as mai pleca niciodata de-acolo...

Nu ne-am sarutat, am incremenit amandoi cu lacrima aia la mijloc, cu ochii deschisi si mirati.
Stiu ca am facut ceva ciudat, ceva interzis, ceva de nepovestit si, poate, de neiertat - ne-am iubit ca sa ne treaca dorul de oamenii pe care-i iubeam cu adevarat.
Il privesc peste umar si-i multumesc. Si el a sters toate urmele...

Sa ne miram impreuna de ceea ce am putea fi, daca n-am fi ceea ce parem sa fim... Pana si la teatru actorii au o zi in care nu joaca - luni e ziua cand sunt oameni obisnuiti, nu joaca pe nimeni, nu imbraca niciun costum, nu pleaca in nicio epoca. In restul timpului, sunt regi, bufoni, Olivia si Viola, Malvolio, tu, nebunul, eu si orice se mai intampla sa traiasca pe pamant.


Niste raspunsuri, Mihaela Radulescu, dupa parerea mea departe de a se numi scriitor. Un model de urmat, poate, o femeie puternica si plina de senzulitate, sigur, poate demna de admirat. Mi-a placut totusi cartea, ca intreg, m-a destins, iar unele povestiri chiar mi-au atras atentia.

stiu ca si voi va-ti intrebat, si nu o data, cum va vedeti prin ochii celorlati. mi-ar placea ca macar cateva din persoanele importante pentru mine sa reuseasca un exercitiu de sinceritate in ceea ce ma priveste. nu stiu in ce parte ar inclina balanta dar sunt sigura ca as fi si magulita si atinsa in propriul orgoliu. nu pot decat sa banuiesc, sa analizez si sa fac speculatii. probabil ca pentru tine as fi instabila si ezitanta, incapatanata si imatura. sau poate feminina si alintata, matura sau visatoare. poate si o prietena buna, o fiica buna, o tipa simpatica, prietenoasa. uneori aroganta, nepasatoare. prea intelegatoare, prea calma. enervanta, prefacuta, barfitoare. puternica. hotarata.veritabila.

Va plimbati seara de seara pe aceleasi strazi. El iti arata toate casele care ii plac, iar tu te gandesti cum ar fi sa locuiti intr-una din ele. Voi doi, singuri, zi de zi, bucurandu-va de toate rasariturile si impartasind fiecare apus, niciodata la fel.

Ii strangi degetele inghetate si ii saruti nasul rosu. Iti priveste chipul si nu-si mai doreste altceva. E perfect, complet, plin, un intreg. Pentru voi nu mai exista jumatati de masura. Voi ati avut norocul si va-ti gasit chiar dinainte sa va dati seama. Ati crescut cu dragostea de mana. Schimbatoare, ai cautat si altceva, ai incercat si alte senzatii. Ai fugit, ai tanjit dupa imposibil, ai descoperit experiente noi, ai sarutat fara ratiune si ai imbratisat fara rost. Toate astea degeaba, caci te-ai intors la cel pe care il iubeai, iar el te-a primit fara sa caute raspunsuri.

Acum va lasati purtati pe carari cunoscute, batute odata de pasii vostri. Nu mai sunt pasi mari, neregulati sau ezitanti, nu se mai despart sovaitor sau brusc la fiecare intersectie. Acum mergeti unul langa altul, iar soarele va coloreaza chipurile si va lumineaza privirea.

cine sunt ele? 3 pustoaice de liceu, 3 prietene, 3 fete obisnuite. sunt dependente una de alta desi nu-si dau seama. ele stiu ca va veni vremea cand drumul se va bifurca si fiecare va trebui sa-si aleaga traseul. dar se bazeaza pe timp si promit ca totul va ramane neschimbat. se vor intalni in schimb femei, si o vor lua de la capat.

nu credeti?

ar trebui sa scriu frumos, special, sa va transmit ceva, sa impresionez, pe tine, pe voi, pe toti. ei bine astfel de lucruri nu se pot descrie, iar tu stii cum e.

Recunoaste ca ai uitat. Nu vrei sa fie real, sa-i poti simti pulsul? Nu vrei sa te imbete parfumul si sa gusti din toate aromele? Nu vrei sa traiesti?

Hai nu mai fi superficial si aminteste-ti. Adu-ti aminte ce e timpul si acorda-ti cat mai mult pentru fiecare clipa. Aici ai voie sa fii lacom si egoist. Lungeste cat poti dimineata in care ti-a zambit, clipa cand ti-ai vazut copilul venind pe lume, seara in care va-ti iubit pe acoperisul blocului tau, cina in doi la restaurant, pe care ai prelungit-o o noapte intreaga. Aminteste-ti de copilarie, si de cei dragi, de prietenii si iubiri, de toti cei care au trecut prin viata ta.

Ai nevoie sa o iei de la capat. Dar mai intai opreste-te si nu mai goni ca un nebun? Nu vezi ca doar grabesti finalul? Acum priveste putin in jur. Iti era dor de chipul ei nu? Aprope ca nu poti intelege cum ai ajuns sa uiti chipul mamei, al iubitei, prietenei, surorii. Iar tu, cea care pretinzi ca esti sensibila si sentimentala nu-l mai recunosti pe un singur el din multimea care te-a orbit? Si tatal, cum il poti uita ?El care alerga dupa bicicleta, care iti facea avioane de hartie si iti aducea bomboane in fiecare seara cand ajungea oboist de la serviciu.

Te-ai pierdut. Ai decazut atat de mult incat ai ajuns sa-ti simulezi propria viata. Pentru tine nu conteaza ce simti, daca iubesti sau nu, daca iti place sau nu, daca vrei sau nu. Esti expert in lupta cu propriile teluri. Oricat s-ar zbate sa razbeasca in ecoul constiintei tale, le inabusi si le ascunzi cat de adanc poti. De aceea ai uitat si de ele. Le-ai inlocuit cu bani, masini luxoase, femei, sex…

Daca ar putea macar vreunul din voi sa priveasca de aici, de sus s-ar ingrozi. Sufletele voastre erau candva viu colorate, mii de curcubee suprapuse. Acum toate sunt negre si gaurite. Gauri mai mici, mai mari, gauri ce cresc pe zi ce trece. Da, asta faceti va mancati din suflet, il distrugeti. Poate ca daca unul dintre voi ar vedea imaginea asta dezolanta, s-ar ingrozi si va-ar avertiza pe toti. Poate ca asa veti scapa, si nu ati mai avea curajul sa va amanati. Poate ca impreuna ati reusi. Poate ca va-ti ajuta pe voi ajutandu-i pe altii….

sweet november

filmul lunii... siropos, in potrivire cu toamna, si bineinteles cu gusturile mele ;)) :D

[so, would you be my november?]

[.........................................................................]

aici nu e vorba de ceea ce crezi, ci de ceea ce visezi

Pentru ca eu sunt cea venerata si cea dispretuita

Eu sunt zeita frumusetii. Un zambet, si v-am omorat. Va pot avea pe toti, cati vreau, si imi place sa colectionez cat mai multi. Trofee, trofee, trofee…1, 2, 3…zeci!

Sunt nemiloasa si infometata. Va rup capetele si plec. Mii de barbati isi sucesc privirile spre mine, dar numai cei alesi au privilegiul de a ma cunoaste. Le ofer timp cat sa ma venereze…putin, sa nu-mi descopere defectele… Apoi cand lasa garda jos ii parasesc, si le sucesc mintile. Asta e placerea cea mai mare, sa vad cum se zbat, cum viseaza, cum ma implora si alerga infometati dupa mine. Nu pot si nici nu vreau sa-i hranesc...

E formata din aparente. E falsa, si goala. Ea e, regina, zeita frumusetii. Ii poate avea pe toti, fara masura si limite. O devoratoare a barbatilor, hoata de inimi. O maestra in arta seductiei. Le cunoaste secretele, autuurile, defectele. Le suceste mintile si ii lasa dezarmati. Singurul ei dusman este timpul. Devine vulnerabila cand vine vorba de trecere. Stie ca timpul ii va strege frumusetea, faima, succesul…ca o va detrona. Trebuie sa se preocupe mereu de trecerea lui, caci odata scapat secretele ii vor fi descoperite. La inceput barbatul de langa ea va fi speriat si ingrozit. Apoi, toti vor incepe sa-i descopere pacatele, si o vor arata cu degetul, o vor alunga.

Ea e femeia care ne-a vrajit. Priviti-o. E frumoasa, misterioasa, interesanta. Visul oricarui barbat. Acum incercati sa treceti dincolo de aparente, sa gasiti esenta… va-ti convins? Femeia aceasta n-are substanta… e lipsita de suflet, de sentimente, de trairi, de amintiri. Nu e nimic acolo. E goala. Niciun zambet, niciun gest. Nu clipeste cand o priviti, nu i se umezesc ochii cand o iubiti, nu va prinde de mana, nu va saruta lung si pasional. E un robot, iar gesturile ei sunt reci, seci, deprinderi formate odata cu experienta.

Sunt multe ca ea. Trebuie doar sa le recunoastem si sa ne ferim. Pentru ca eu, tu, el, noi, voi…toti avem nevoie de esenta.

Pe drumuri de munte

Soveja, 10 sept


[inchipuiti-va ca pozele pot relata intamplari...]

Nocturn

Sta rezemata de perete si priveste strada. E o noapte alba, pustie. Fara masini, fara trecatori grabiti, incordati sau mahmuri. Doar luna, plina, si vantul ce imprastie fumul in intuneric, mai albastru si mai apasator ca niciodata. Albastru pentru ca e culoarea ei preferata, apasator pentru ca ii aminteste de el. I-a promis ca se va lasa, de dragul ei, de dragul lui. Pentru prima data e hotarata sa incalce promisiunile facute, sa treaca peste ce i-a fost interzis. Desi ametita, o incearca un zambet de stisfactie si usurare. Pima, a doua, a treia tigara...toate sunt amintirile lor, ce se vor uitate.

Who cand say?

Lumea e plina de masti de sticla. Te uiti si nu le vezi. Mangai fata unei femei si nu simti masca de sticla. Se imbratiseaza doi amanti si nu simt unul la celalalt masca de sticla. Nu, aceste masti nu se vad. Dar opriti-va undeva, si tipati, cereti ajutor, amenintati. Imediat veti observa mastile de sticla. Fiecare isi vede de viata sa, sub clopotul sau de sticla.


Ma gandesc. Totul trece, asa cum a venit. Iubirea, prietenia, fericirea. Chiar si amintirile se sterg. De ce le mai primim daca nu le putem pastra? Pierdem familia, colegi, oameni dragi, simpli cunoscuti, ne uita sau ii uitam.
Sunt momente ca astea, cand nu dau 2 bani pe ceea ce credeam necesar. Vreau sa stau cat mai mult alaturi de familie, de prieteni, de oamenii din jur, alaturi de ceea ce-mi place si ce iubesc. Sa zambesc fara motiv si sa profit. Sa fiu lacoma, si sa va rapesc cat mai multa dragoste.

Suntem pe dos. Suntem ahtiati dupa tot ce reprezinta materialul. Suntem suciti si ignoranti si lasi. Cand ne indepartam prea mult, ne semnalizeaza. Lumina ne produce frica, iar frica ne obliga sa ne trezim. La asta ma refer. M-am trezit. Stiu ca nu va dura mult, din contra aproape ca imi doresc sa uit mai repede. Nu e deloc placut sa constientizezi ca n-ai nicio putere, ca totul e la intamplare si n-ai alta solutie decat sa accepti neprevazutul.
Oamenii se pierd. Tu, noi, voi, eu....toti vom disparea. Azi, maine, acum, in orice moment. O singura secunda si s-a dus naibii totul. Apoi vine altcineva si ne ia locul.

Cine hotaraste cand renunt? Cine hotaraste cand sunt pregatita? Cine hotaraste cand e momentul sa pierd pe cineva, sa ma indepartez, sa las prezentul in urma? Cine hotaraste cand urmeaza punct?


Poate ca si viata e asa. Mergem in cerc, in jurul unui punct pe care nu-l vedem si care totusi, poate, e aproape, foarte aproape.

Noi suntem un cantec nu credeti? Orice cantec are un sfarsit. Oricat ar fi de frumoasa o melodie, vine o clipa, cand ea e acoperita de tacere. Nu exista decat frumuseti trecatoare. Eterna e doar tacerea

pentru mine. pentru toate femeile din mine.

pentru cea isterica, suparacioasa, nervoasa, insistenta. pentru cea indiferenta. pentru cea lipicioasa, simpatica, frumoasa, iubitoare, pentru cea romantica. pentru cea timida. pentru cea nebuna, indrazneata, impretineta. pentru cea obraznica, si vulgara. pentru cea delicata, feminina, senzuala, erotica. pentru cea dornica si nesatula. pentru cea aroganta si infumurata. pentru cea iertatoare. pentru cea copilaroasa, plangacioasa, naiva. pentru cea visatoare, tacuta. pentru cea schimbatoare. pentru cea stabila, luptatoare. pentru cea slaba, firava, transparenta. pentru cea enigmatica, mereu surprinzatoare. pentru cea deprimata, morocanoasa, pentru cea zgomotoasa. pentru cea fericita. pentru cea care iti zambeste mereu.

sunt eu de toate felurile...la timpul mai mult sau mai putin potrivit.

Tu, T

ar trebui sa existe un antidot pentru amintirile dureroase. as vrea sa iau o pastila si sa te uit. sa mi te sterg din memorie si retina sa-mi devina imuna in fata imaginii tale.

nu mai vreau sa ma invart in cerc. sa te uit pentru cateva zile, si la prima aparitie de-a ta sa o iau de la capat. stiu prea bine ca joci un rol. tu esti actorul principal. dragut, talentat, carismatic, politicos. iar ele, toate sunt spectatoarele lesinate dintr-o clipire de gene. in fiecare zi, iesi din casa si te urci pe scena. iti joci atat de bine rolul si pui atata daruire in imaginea ta, incat aproape ca pari adevarat. dar eu, eu care te analizez la rece, nu ma las convinsa. stiu ca va veni timpul cand scena nu te va mai atrage, iar publicul va fi plictisit de acelasi spectacol...cand vei tanji dupa o singura ea.

deocamdata, am sa-nvat sa ma apar. imi va lua ceva timp pana voi reusi sa fiu indiferenta, sau macar sa par. intai de toate va trebui sa cobor jos, in lumea reala, sa accept ca tu nu esti si nu vei fi niciodata pentru mine. apoi poate voi proceda ca de obicei si-mi voi ridica ziduri. imi voi impune sa te urasc, sa te dispretuiesc. ma voi minti ca tu nu meriti. ca-mi irosesc timpul, ca esti figurant, superficial, ignorant, idiot.




[pe cine mint? cat mi-ar placea sa-mi pierd octombrie cu figurantul de mana]

despre ea

am iubit o curva. frumoasa, dar curva. delicata, dar curva. e greu sa recunosti una ca asta, dar da, femeia vietii mele a fost o curva. a venit, a futut, si a plecat.
m-a lasat cand ma asteptam mai putin. cand am inceput s-o iubesc mult, din ce in ce mai mult. cand am devenit dependent de ea. cand eram gata sa ma sacrific la cel mai mic gest al ei. cand m-am schimbat in barbatul pe care orice femeie si l-ar fi dorit. si ea...m-a acuzat ca am devenit idiot, imbecil si trist. ca nu o mai satisfac, ca nu o mai privesc, ca o plictisesc...m-a lasat sa dorm singur in patul in care o iubeam seara de seara, sa-mi beau singur cafeaua pe balcon fix in momnetul rasaritului. m-a lasat sa stau singur la masa, singur pe canapea la fim, singur in noptile albe, cu luna plina...
stiti ce fac acum. stau ca de obicei in varful patului si privesc luna. si-mi dau seama ca e in contrast cu viata mea. stralucitoare, regulata, plina...un cerc inchis.

expresiv

impulsiv, obesiv, convulsiv, depresiv, agresiv, excesiv, intensiv

despre el

-priveste-ma in ochi...

tacere.

-priveste-ma in ochi am spus. sterge-ti zambetul ala idiot si fi responsabila.

-esti imbecil. nu te privesc pentru ca mi-e greata sa-ti vad moaca de retardat. o sa plec cand o sa-mi vina cheful. acum lasa dramele si da-mi o tigara.

statea intinsa pe podea cu un nor de fum deasupra capului. el se afla nemiscat pe canapea, cu privirea indreptata in directia geamului.

-stii... a fost bine langa tine nu neg, dar m-am saturat. sunt o vaduva neagra. ma satur si plec. va ridic pe culmile cele mai inalte ale extazului, va sug seva si va parasesc.

sa-ti spun de ce te las. pentru ca m-ai plictisit...esti plitisitor. la inceput imi pareai interesant, sau macar faceai eforturi sa ma impresionezi. acum ai vazut ca te-am acceptat si ai lasat garda jos. dar doamne, doamne cat esti de banal. ma uit la tine cum stai incremenit pe marginea patului si privesti prin mine. pari dobitoc. ma enerveaza felul cum mesteci mancarea, cum iti bei berea si apoi te freci pe burta. felul in care iti aranjezi parul si mania ta de a-ti ordona hainele dupa culori.

nici macar la sex nu mai esti bun. nu te mai sinchiseti sa ma privesti in ochi. te saturi si apoi adormi ca porcul cu spatele intors spre mine. ma scoate din sarite vaicareala si momentele tale de isterie, din ce in ce mai dese in ultima vreme. nu ai chef de nimic, nici tigarile nu-ti mai plac. daca vreau sa fumez ma trimiti pe balcon si incepi sa strambi din nas. inainte aproape ca fumai si in timp ce mi-o trageai.

-si mai bine o iresponsabila, decat un inadecvat!

se ridica isi ia geanta si pleaca. zgomotul produs de tocurile ei pe scara blocului il trezeste.

-dracu sa te ia. curvo!

Voi vorbi la prezent fiindca pentru noi , cei care umblam din loc in loc timpul nu exista - numai spatiul inseamna ceva. Am venit de foarte departe, unii spun ca din India, altii sustin ca originile noastre sunt in Egipt - sigur este ca ne ducem trecutul in spate ca si cum ar fi prezent. Iar persecutiile continua.

Nu m-au impresionat niciodata povestile puse pe seama poporului meu. Ne acuza de imperecherea necinstita dintre femeie si diavol. Spun ca unul dintre ai nostri a faurit cuiele cu care l-au tintuit pe Iisus pe cruce, ca mamele trebuie sa fie cu ochii-n patru cand trec caravanele noastre, fiindca furam copii ca sa-i facem robii nostri.

Eu stiu ca toate astea sunt legende, etichete care ni s-au aplicat din generatie in generatie. Tecerea timpului nu le-a facut uitate, si probabil ca ne vor urmari secole intregi. Ma mira faptul ca desi lumea a evoluat atat de mult, prejudecatile au ramas neschimbate. Nu e nimic verosimil in modul in care ne privesc ceilalti. Nu ne pot compara la infinit cu stra-stra-stramosii nostri. Fiecare existenta e diferita, iar raul se gaseste chiar si in mijlocul paradisului, caci altfel azi nu am mai fi existat...

Daca am apreciat ceva cu adevarat, acelea mi-au fost originile. Am respectat cu strictete fiecare regula si mi-am aparat cu indarjire poporul. Am indurat orice privire dusmanoasa si plina de rautate, fiecare jignire si umilinta, toata huiduielile si pietrele cu care eram fugarita.

Am vrut sa pastrez vii obiceiurile si m-am resemnat destinului. Inca de mica tata m-a promis unui tigan cu 10 ani mai in varsta ca mine. Iar eu am asteptat cu sfintenie varsta cand aveam sa implinesc 16 ani si sa inchei angajamentul. Aici s-a produs ruptura. In aceea zi l-am intalnit pe Victor. El era un gaje, iar eu o tiganca. El era barbatul pe care il iubeam, iar eu nu avem voie sa ma apropii la mai putin de 5 metri de el. V-am spus ca am tinut intotdeauna la obligatiile mele, insa nu am putut rezista tentatiei varstei, si mai ales baiatului de care ma indragostisem. L-am intalnit pe camp. Avea un apaart de fotografiat si nu a avut nicio retinere in a-mi imortaliza prezenta. M-am comportat natural si l-am privit drept in ochi. Pentru prima data am inteles ce inseamna respectul din partea unui strain. I-am vazut privirea plina de incantare si admiratie, si simteam nevoia sa plang isteric si sa-i caut bratele. Insa am invatat cum sa ma stapanesc si sa fiu demna. I-am zambit cald si am facut cunostinta. Ceea ce a urmat a fost adevarata mea viata...scurta, dar intensa in trairi. Nu a existat niciun scandal, nicio fuga, n-am fost alungata din satra, judecata, sau pedepsita de bulibasa, asa cum li se intampla prin carti sau prin filme, fetelor cu aceiasi poveste ca a mea.

Nu stiu daca am fost vrednica, lasa, matura sau nechibzuita...dar am lasat ce era mai important. Am renuntat la dragoste...si nu am primit decat nefericire... El a ajuns sa ma dispertuiasca, si a plecat numai ca sa ma uite, ai mei ma banuiau si ma priveau cu ochi neincrezatori, sotul meu a aflat in noaptea nuntii ca nu mai eram virgina, si acum stiu ca m-a iubit prea mult, pastrand secretul. Meritam sa fiu pedepsita...poate ca ar fi fost mai usor sa ma pedepseasca el sau ceilalti, decat viata. Poate ca m-ar fi gonit cu totii si atunci as fi putut sa-l gasesc pe Victor. Sau poate ca mi-am meritat singuratatea...

La poarta celor care dorm

Vezi poarta-aceasta verde?

E poarta mea...

De vrei

Sa-nveti si tu povestea aleilor de tei

Sub care zac tacute parerile de rau,

Opreste-te la poarta si bate de trei ori...

...............................................................

Si teii, ce parfum...

De sanuri decoltate imprastie pe-alee

Or, tu nu cunosti parfumuri de carne de femeie.

Nu?

Parc-ai fi in parcul vreunui castel regesc

In care se serbeaza orgiile de seara

Cei morti sunt inauntru, iar vii sunt pe-afara!...

Pe cati grabiti ca tine nu i-a oprit din drum

Gradina mea!...

Priveste-i aleile de-aproape

Nu flori, ci ochi...

Priveste-i...

Ploaia…un spectacol, o banalitate, o placere, o povara…depinde de caz.
Pentru mine e o placere. Sting repede lumina si ma intind in pat. Imi place sa ascult stropii pe acoperis. Ritmul lor lent si uniform ma linisteste. Inchid ochii si nu ma gandesc la nimic…doar ascult. Apoi, cand e pe sfarsite, sar din pat si deschid fereastra. E un parfum...mireasma pamatului ud, amestecata cu mirosuul ierbii si a florilor.
Am zarit astazi la fereasta vecina o fetita cu o pisicuta in mana. M-am repezit sa trag storurile, caci ploua cu tunete si fulgere si-mi era frica. M-am uitat la ea si m-am simtit lasa. Statea lipita de geam cu ochii atintiti asupra strazii. Pentru ea era spectacol. Ochii curati priveau cu lacomie fiecare strop. I-am vazut incantarea si umbrele de pe chip. Trebuie sa fi fost o poveste magica in ceea ce vedea....
I se citeau in trasaturi regretele, caci oamenii mari nu ii permiteau sa ia parte la acel episod… pentru ca ei au uitat de bucuria stropilor pe piele, de alergatul in ploaie, de mirosul ei.
Se intampla sa ma mai prinda ploaia pe strada. Si atunci toti incep sa alerge, sa se acopere, sa se adaposteasca sub ce apuca, sau sa isi scoata umbrelele. De parca ploaia i-ar rani cu ceva, sau i-ar transforma in persoane mai putin responsabile si cumpatate. Probabil ca le aminteste de vremea cand se bucurau si ei, cand simteau si gustau si ei din fiecare clipa, cand traiau…





Dintr-o mansarda iubesti intotdeauna ploaia...

moooorning

Traia. Ceea ce presimtise exista. Viata nu era efort, mers lent spre imbatranire, cedari si resamnari; viata era delir, tumul in soare, bucurie respirata.

Tot ce, stiu se invechise, trait, devenea nou. Inima-si trimitea bataia in fiecare gand, ca un galop de sori calari trimisi de un imparat spre toate hotarele.

Atat. Trei minute. Dar intre miliardele de minute ale vietii, sure ca panza paianjenilor morti, acestea se ivisera cu gratia si prospetimea unor acuarele de Tonitza.

Cu fiecare respiratie parfumul teilor intra in piept. Un somn cu ochii deschisi, in fundul unei soapte de aur. Sufletul avea o leganare lenta, de alge aiurite de curentii marii.


in dimineata asta m-am trezit. nu stiu la ce, nu stiu dupa ce.... scot capul pe geam si am impresia ca dupa mult timp respir aer curat. deschid larg ochii si soarele nu ma mai orbeste. e o dimineata stralucitoare, simpla si usoara....si asa ma simt si eu.

[mi-am amintit.]

FUCK YOU

E al naibii de enervanta incertitudinea asta. Ieri te vroiam, maine voi fi satula de tine. Ieri puteam sa te idolatrizez, maine voi pofti sa te ucid. Ieri, te priveam pe furis, maine nici nu-ti voi suferi prezenta.
Azi...m-am hotarat sa te dau dracului!
Am gresit persoana...te-am lasat sa inaintezi si sa treci dintr-un singur gest peste toate barierele. Acum stau goala in fata ta, dezbracata de aparente, lipsita de orice fatada, si tu ma privesti cu ingamfare. Ieri, eram gata sa ma dau cu capul de toti peretii, dar azi nici nu-mi mai pasa. Mi-ai usurat munca.
Nu sunt genul care se aseaza supusa pe linia de asteptare, chiar de-ar fi sa ma aflu la o intindere de mana distanta. Nu suport ca ea sa-mi respire in ceafa, si sa-mi amintesc ca peste putin timp alta fraiera imi va ocupa pozitia. Da, am fost o fraiera, dar am facut-o cu eleganta.

hai sa ne dezvelim...complet. nu doar o parte. te vreau gol in fata mea. intelegi?
te vreau in mine, sa iti simt rasuflarea sacadata. trebuie sa ma privesti in ochi.
vreau sa te vad cum dormi, sa-mi trec mana prin parul tau ciufulit. vreau sa-ti legi degetele de ale mele, vreau sa te las sa imi saruti gatul de cate ori vrei, mult si lacom, si eu sa ma gadil. vreau sa-ti musc buza de jos...trebuie sa te gust.
te vreau alb pe piele si mirosind a vara.

azi e totul simplu. azi am niste carti in plus si sunt jegoasa:)). azi imi vine sa topai de bucurie. azi vreau sa va sacai non-stop. azi e super. azi nu se mai termina...

v-am zis azi ca va ador? defapt va ador pe toti, dar nu incapeti in poza:*:*

In sfarsit ziua cea mare. Prima zi de scoala. De emotii nu am dormit toata noaptea. Am asteptat sa se faca lumina si m-am dat jos din pat. M-am dus direct la dulap sa verific daca nu cumva a fost un vis. Si nu era. Costumul se afla acolo nemiscat pe umeras. Era negru si imi dicta respect.

M-am gandit toata noaptea la ce se va intampla azi. Sunt un copil matur, si stiu ca e foarte important. Am crescut mare. Oamenii ma intrebau mereu ce vreau sa ma fac cand o sa fiu mare si eu dadeam din umeri. Acum stiu, vreau sa merg la scoala. Imi pun costumul si ghiozdanul in spate si ies pe usa. La cei 7 ani ai mei, ma simt prea important. Mama imi zambeste si ma ia de mana. Ajungem in fata scolii si incep sa dau inapoi. Nu cunosc pe nimeni. Sunt doar parinti agitati si profesori incordati. Nu se citeste nimic pe fata lor, nicio bucurie. Mama mi-a spus ca va fi frumos, si o sa-mi fac multi prieteni, dar aici nu e niciun copil. Fara colegi scoala mi se pare trista. E intuneric, iar eu sunt singur. Ma simt un liliputan in tara lui Guliver. Profesorii ma privesc cu superioritate, iar colegii sunt pierduti prin bezna. La toti ne e frica de intuneric si de asta nu ne putem gasi. Deschid gura sa ii strig, dar nu se aude nimic. Suntem prinsi in vid si nu mai avem scapare... Brusc mi se face dor de gradinita. Acolo era multa dragoste si prietenie, toti eram relaxati si zambitori...liberi. Imi dau seama ca nu mai e cale de intoarcere si lacrimile ma biruiesc..

-Andrei trezeste-te, incepe scoala!

Eu zic ca nu merita

El e frumos, ea e iubita lui.

El ii spune povesti, ea le crede.

El se joaca cu parul ei, ea e ciufulita.

El o priveste minute in sir, ea se intimideaza.

El geme de placere cufundat in ea, ea il primeste.

El doarme si o cauta prin pat, ea isi intinde bratele sa-l cuprinda.

El ii umple trupul de urma buzelor lui, ea se gadila.

El ii saruta picioarele, ea merge pe varfuri.

El adoarme in brate la ea, ea ramane nemiscata.

El o saruta inainte de culcare, ea se multumeste cu atat.

El ii spun ca o iubeste, ea se bucura.

Locul in care iti e sufletul

E toamna. Si imi place la nebunie. Am scapat de caldura sufocanta si de soarele arzator. Recunosc, peste o luna imi va lipsi vara, cu noptile calduroase, si zile senine, marea si ploile torentiale.

Pentru multi e o un anotimp trist si plin de singuratate. Pentru mine nu. E linistitor. De parca natura ar pastra tacerea in amintirea verii. E o armonie totala. M-as plimba zile intregi pe strazi, sa-mi sufle vantul in fata si sa fie frig. Sa vad copii care culeg castane, batrani care desfac papusoi in fata portii.

In fiecare toamna imi aduc aminte de plimbarile cu bunicul in care adunam toata nucile de pe strada, sau de mustul baut direct din cada in care bunica storcea strugurii.

Toamna e cand iti petreci toata ziua intr-o cafena calduroasa cu prietenii, cand culegi macese de pe barlad, cand stai pe o banca in parc si admiri ploaia de frunze, cand te bucuri de vant si dimineti racoroase, cand salivezi dupa gutuile vecinului si mirosul de pastrama.

De ce uitam toate momentele frumoase pe care le-am trait, si nu invers? Ar fi mai bine asa, toti am fi fericiti, si lumea ar fi mai buna. Insa sunt sigura ca n-am mai pretui nimic. Trebuie sa invatam ceva. Eu am invatat sa le iau pe toate asa cum sunt: bune si rele.

Totusi mi-e ciuda ca nu pot pastra si momentele bune. Clipele alea cand simti ca nu-ti mai incape aerul in plamani de bucurie, si iti vine sa plangi, sa urli cat esti de fericit. Oricat ma chinui nu-mi pot aminti decat bucati, care mi se deruleaza prin minte ca un film vechi, uzat. Totul e in ceata, si imaginile sunt imprastiate ca piesele unui puzzle.

Mi-ar placea sa am incorporat un aparat foto si sa imortalizez toate aceste momente. Sa prind toate detaliile si toate culorile, si sa le depozitez cu grija, intr-un colt. Mi-ar fi mai usor sa trec peste hopuri si stiu ca ma-s simti implinita privind pozele din viata mea. Pozele astea ar fi cu tine, cand imi spui ca ma iubesti, cu serile pline de povestile buncii, cu rasaritul admirat alaturi de prieteni pe o plaja pustie, cu privirea plina de dragostea a mamei, si mandra a tatalui, cu o seara instelata de vara in care stai pe balcon si asculti linistea, cu tot ce a fost si ce va urma de neuitat...

Paradoxuri

Cred ca Dumnezeu, de acolo de sus, rade pe burta de noi. Da, sigur se distreaza copios cand mai arunca o privire si ne vede in goana noastra nebuna, lipsita de noima.

Normal ar fi sa invatam ceva, sa ne pregatim pentru ce ne asteapta si sa pasim acolo cu bagaje pline de tot ce-am gasit mai bun, dragoste, frumustete, fericire. Insa stim ca toate astea trec, si dezamagiti, ne impunem sa stam la distanta.

La un momendat unii isi dau seama, altii o fac la batranete, iar majoritatea nu mai apuca. Ne irosim viata si ne abatem de la drumul indicat. Zarim o carare care ni se pare mai usoara, ne construim propriile carari, pasim pe poteci interzise, si habar-navem ca ne intoacem de unde-am pornit. Toate drumurile astea ne amagesc cu promisiuni de succese, bani, impliniri.

Incep sa cred ca ne place sa o apucam gresit si sa ne chinuim sufletele.

O luam la goana ca nebunii goi prin Piata Victoriei, si daca ne intreaba cineva dupa ce alergam, nu aflam niciun raspuns. Cautam mereu cate ceva nou, avem dorinte, teluri, idealuri. Se intampla sa pierdem, si ne apuca melancolia, sau sa dorim cu ardoare ceva, insa implinirea nu ne aduce nicio satisfactie. Atunci ne simtim goi, nemultumiti, si pornim in alte cautari. Poate ca facem toate astea din comoditate si ne mintim ca avem destula vreme la batranete sa mai ridicam privirea, de parca timpul ne-ar astepta pe noi. Sau poate din lasitate, sa n-avem ragaz, caci vom fi tentati sa ne privim viata. Iar gaura de acolo ne va speria cu siguranta...

VAMA RULLZ

Si asta mi-a fost vacanta...nu vreau scoalaa:((...lasand nenorocirea ce va urma la o parte, am profitat si de ultima suta de metri...am fost la Brasov, la Cerb. Mi-a luat o saptamana sa ii conving pe ai mei, dar se pare ca eu si talentul meu am invis. Mi-am dorit mai mult sa-i vad pe cei de la Vama decat concursul in sine.

Sa va spun. Am ajuns prin Brasov pe la 2, m-am plimbat prin piata, am mai cascat gura pe acolo, ba prin magazine, ba dupa baieti frumosi, sau alte chestii care imi sareau in ochi, am mai lenevit la o terasa, si pe la 7 am dat fuguta la Cerb. Au venit niste tipi draguti sa ne stearga scaunele care erau ude ;)), si am asteptat pana la opt rugandu-ma sa nu ploua, defapt toata seara m-am rugat, si clar n-a mai plouat...stiu am o putere divina:))...dupa aia au intrat aia cu prezentatorii si concurentii lor, au mai cantat cate o melodie, si bum...recital Vama. Aici voiam sa ajung. Au fost geniali si au avut un show de milioane. Ce Madonna frate? M-am isterizat acolo, am urlat, am sarit in sus, alaturi de alte mii de oameni. Bineinteles erau si persoane care stateau intepenite pe-un scaun, vezi doamne mult prea elegante ca sa aiba "astfel de iesiri". Simplu, daca nu-ti place pleaca...

A cantat despre fotomodele care ajung sa se prostitueze pentru o prezentare, despre tara asta fara viitor, si despre kktii care o conduc, despre cocalari si pitipoance, despre noi, generatia de azi, despre prietenie, si iubire, adolescenta, distractie si mare...

Nu ii mai vazusem live pana acum, si poate ca cei care n-au fost prezenti nu simt aceiasi chestie, dar oamenii astia sunt un talent:)) Isi compun singuri muzica si versurile, ca sa nu mai spun de Tudor, care pe langa muzica se mai ocupa si de actorie.

A fost o incarcatura de energie, emotii, incantare si satisfactie de ambele parti. Spectacolul s-a incheiat la ora 11:30 la insistentele pubicului, intr-un vartej de apalauze. Tudore si noua ne-a facut palcere sa facem dragoste cu tine...

De acum vreau sa vad NUMAI partea frumoasa a lucrurilor. Sa va vad pe voi cum imi zamtiti in fiecare zi, sa ma bucur de o melodie buna, sa mazgalesc cat mai multe foi, sa lenevesc o dimineata intreaga in pat, sa te am pe tine, sa iti fac ceva bun de mancare, sa n-am limite, sa privesc copii pe strada jucandu-se, sa citesc o carte buna, sa ma plimb prin parc, sa zambesc mai mult, sa fac tot ce vreau, sa stau la distanta de oamenii distrusi, sa ne distram impreuna, sa fac multe poze, (intai sa-mi cumpar aparat=))), sa petrec mai mult timp cu oamenii dragi, sa fac cadouri si sa ma bucur de reactiile celor care le primesc, sa facem nebunii impreuna, sa dansez cat de mult pot, desi nu prea ma pricep, sa incalc regulile,sa rad mult si des, sa spun verde-n fata, sa-mi traiesc singura viata :P \:D/

O camera goala, in penumbra, cu o masa si 2 scaune in mijloc. O femeie tanara, cu chipul evidentiat de buzele rosii si imbracata elegant, isi sprijina tocurile de marginea scaunului. In partea opusa, fata in fata cu ea se afla batrana.

Ridica sfioasa privirea si o analizeaza pe furis. Fata alungita si ochi mari, bulbucati, incadrati de sprancene groase, cu buze subtiri si palide. Ceva din trasaturile femeii ii da fiori. E o persoana sigura pe ea, dar neobisnuita cu astfel de emotii. A invatat sa faca fata oricarei provocari si merge de cate ori e nevoie pana in panzele albe pentru implinirea dorintelor, insa un singur lucru nu-l poate obtine, dragostea.

Batrana nu pare deloc sa se grabeasca, ba mai mult nu schiteaza un gest, doar priveste pierduta pe fata scorojita a mesei.

Isi reproseaza acum ideea de a crede ca o batranica dintr-un satuc uitat ii poate aduce un barbat alaturi, ba mai mult ca o poate ajuta sa-si gasesaca marea dragoste. Tacerea din camera i se pare penibila si neobisnuita, si neputand sa se controleze o pufneste rasul. Insa cealalta nu pare sa ii sesizese iesirea. Dupa un timp batrana isi ridica fruntea ridata, dezvaluindu-i o pereche de ochi bizari. O prinde de mana si vocea ei groasa rupe tacerea:

- Nu e nevoie sa-mi explici nimic. Stiu prea bine de ce te afli aici. Ai venit sa-ti gasesc iubirea. Stiu ca ai totul si munca iti ocupa majoritatea timpului. Insa se intampla sa te lovesti si de pauze. De asta te temi, de momentele de singuratate, in care te amagesti ca esti fericita. Ei bine, aflandu-te aici, ai recunoscut ca iti lipseste ceva, iar eu te voi ajuta.

- Si cum vei face asta?

- In mare parte depinde de tine, eu nu pot sa-ti dau decat niste sfaturi. Trebuie sa-ti schimbi atitudinea, sa inveti sa fii blanda si calda cu oamenii si sa oferi in schimb tot ce ai mai bun.

- Ma inteleg foarte bine cu cei din jurul meu, majoritatea persoanelor ma respecta pentru ceea ce sunt, cat despre oferit, sa fim realiste, nu pot sa-mi risipesc averea cu niste necunoscuti.

- Aici e problema; cum vrei sa-l intalnesti pe acel barbat, daca tratezi persoanele din jurul tau ca niste necunoscuti. Oamenii te respecta pentru ca nimeni nu iti e indeajuns de apropiat incat sa-ti reproseze ceva, sau sa-ti recunoasca defectele in fata, unora le esti indiferenta, iar altora le este teama sa intre in contact cu tine asa ca pastreaza distanta cu ajutorul unui zid pe care tu il numesti „apreciere”. Si nu vorbeam neaparat despre bani, avere, si lucruri materiale. Vreau sa intelegi ca doar impartind dragostea vei primi dragoste, numai ca se va intoarce la tine inzecit. Si mai e ceva, daca ii vei trata pe toti cu bunatate si bunavointa, oamenii se vor simti datori fata de tine, si niciodata, dar niciodata nu iti vor putea face rau, cel putin cei ccare au constiinta...

- Mi-ai zis ca imi cunosti gandurile, dar eu nu pot sa tac. Cred ca imi pierd timpul aici, si eu nu ma pot schimba, plus ca nu vad cum aceste sfaturi il vor atrage pe barbatul pe care il doresc, probabil ca se afla undeva la sute de km distanta si habar nu are de existenta mea. Toata viata a trebuit sa ma descurc de una singura si se pare ca de data asta nu va fi diferit.

- Ceea ce tu nu vezi e ca iubirea fuge de oamenii egoisti...

Femeia scoate un teanc de bani si ii pune pe masa invechita.Apoi se ridica si pleaca....