Sunt vinovată numai pentru ceea ce n-am făcut…

20 ian. 2010

cum e acolo iubito?
e minunat. nu stiu daca pot sati explic. fericirea nu incape in cuvinte, iar frumusetea nu are definitii. o simti si atat. o simti pentru ca o vezi. eu fac parte din ea, noi facem parte din ea. tu m-ai ajutat sa ajung aici... si chiar daca nu te-ai fi sacrificat, tot te-as fi lasat sa vezi. priveste cat vrei... ce rost ar avea tot ce e aici, daca nu se poate impartasi. egoismul ar sari imediat in ochi, iar contrastul i-ar deranja pe ceilalti. si eu nu vreau sa supar pe nimeni de'aici. stii, oamenii nu sunt rai si nepasatori. aici toti sunt relaxati si calzi. aici toti sunt egali, si toti au avut nevoie de compromisuri chiar si pentru unica sansa de a-si asterne privirile de jur imprejur. e ca si cum te-ai intalni pe un varf de munte cu alti oameni. va unesc eforturile, cararile, experienta. urmele pasilor vi se suprapun. si numai datorita acestor lucruri se si leaga o prietenie. poate cea mai simpla si cea mai adevarata... defapt despre asta e si vorba. ne aflam pe cele mai mari inaltimi, pe cele mai spectaculoase culmi. da, e adevarat sunt inselatoare, poate nestatornice, nu stiu, vom afla... dar privelistea de aici...soarele, lumina. vantul placut si miresemele imbatatoare. mi-as dori sa nu mai parasesc aceste locuri...si totusi fara tine alaturi, nu inseamna destul.
acum priveste cat vrei. avem tot timpul...atat cat ne iubim.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu