Sunt vinovată numai pentru ceea ce n-am făcut…

6 ian. 2010

am visat ca aveam o motocicleta. ca imi puneam casca si porneam motorul si totul se rezolva. ca puteam pleca oricand si oriunde. ca auzind vuietul motorului voi sti spre ce sa ma indrept. am visat ca alergam spre mare. ca nu avem decat un rucsac ingramadit cu haine si aparatul de fotografiat. si faceam multe poze. poate banuiam ca nu voi mai vedea acele locuri si vroiam sa le imortalizez imaginea. stiam ca nicio calatorie nu se va repeta si ca acel vuiet imi va dicta mereu alte si alte taramuri. desi nu vroiam sa recunosc, eram dependenta de el. cea mai mare pasiune a vietii mele. doar goind spre o tinta cu soarele in fata si vantul care imi lovea obrajii ma puteam simti fericita...

am visat ca faceam cea mai importanta calatorie a mea. nu stiam de ce, pana l-am zarit. l-am vazut de la 2 kilometri distanta si mi s-a taiat rasuflarea. am incetinit si am luat aparatul. i-am facut multe poze, si pentru prima data m-am oprit pe drum. i-am atins scoarta batrana si am stiut ca e iremediabil. am stiu ca va trebui sa ma intorc mereu la el, chiar si cu regretul de a-mi sacrifica libertatea. ma indragostisem de un copac...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu